Evora, bijuteria Portugaliei

Evora, bijuteria Portugaliei

00-Portal-castle-evora-alentejo-portugal

Oraşul Evora, bijuteria albă a Portugaliei, este situată la circa 140 kilometri de capitala Lisabona, în inima provinciei Alentejo. Ascunsă între dealurile însorite, acoperite de plantaţii de viţă de vie, Evora pare la prima vedere o destinaţie excelentă pentru a explora una dintre cele mai renumite regiuni viticole portugheze.

e4Dar, oraşul înseamnă mai mult de atât. Cu o bogată moştenite istorică şi arhitecturală, precum şi cu un aspect modern de invidiat, localitatea a fost recent desemnată sit UNESCO de Importanţă Mondială. Monumentele sale, gastronomia regională şi, nu în ultimul rând, evenimentele culturale pe care le găzduieşte, sunt motive suficiente pentru a vizita Evora.

e.2Reconstruită din temelii, după cutremurul devastator din anul 1755, oraşul este astăzi capitala administrativ-culturală a provinciei Alentejo şi una dintre cele mai importante destinaţii turistice din sudul Portugaliei. Odată ajuns aici, se impune vizitarea ruinelor romane şi, dacă nu sunteţi firi foarte sensibile, puteţi vizita unul dintre cele mai renumite obiective turistice ale oraşului, în ciuda reputaţiei sale sumbre: Capela dos Ossos, o uriaşă capelă împodobită în totalitate cu mii de oase omeneşti.

Alt obiectiv, unic pe plan mondial, este complexul megalitic Almendres Cromleh, cel mai mare grup de menhire din întreaga peninsulă iberică, şi unul dintre cele mai mari din lume. Este situat la circa 10 kilometri de Evora înspre localitatea Guadalupe. Tot aici este uriaşul dolmen Anta do Zambujeiro.

e3

Numele de Evora are o rezonanţă în plus pentru unii iubitori de muzică, cei care cunosc şi iubesc morna, pe drept comparată cu blues-ul, pentru că, la fel ca acesta, exprimă pe note zbuciumul şi amărăciunea unei vieţi. Versurile, cântate în creolă-portugheză, vorbesc nu numai despre dragoste, dar şi despre lunga istorie plină de suferinţe a poporului capverdian, despre sclavagism şi emigraţie. Insulele Capului Verde au fost o colonie portugheză timp de 400 de ani. Deveniţi sclavi, locuitorii arhipeleagului au fost siliţi să muncească din greu pe plantaţii pentru a furniza coloniştilor lemn pentru construcţia de vapoare. În ritmurile muzicale transmise până azi, tradiţiile portugheze se împletesc cu tristele lamentaţii ale foştilor sclavi.

cesaria-evora-toujours-a-fleur-de-peau,M29389Şi, după cum mărturisea Cesaria Evora (1941-2011), cântecele morna vorbesc despre realităţile vieţii, despre pâmântul natal, despre soarele prea fierbinte, despre ploile care cad prea rar, despre sărăcie şi problemele de zi cu zi, dar şi despre dragoste, despre fericirea care vine din lucrurile simple, despre zâmbetele ce apar ca din senin în priviri. Vocea divei, care cânta în picioarele desculţe, în semn de omagiu faţă de poporul ei oprimat, era atât de încărcată de emoţii şi atât de expresivă, încât, chiar fără să-i înţelegi cuvintele, deveneai conştient de mesajul realist pe care ştia să-l transmită cu o inegalabilă sensibilitate, realizând că vorbeşte despre viaţă, ca cineva care a cunoscut-o pe deplin. Timbrul ei whiskey-and-cigarettes, aşa cum îl descriu unii critici, are de bună seamă ceva de povestit, chiar şi după dispariţia ei, graţie discurilor şi înregistrărilor păstrate în fonotecile lumii. Când sufletul Cesariei transpare în cântec, ai impresia că morna însăşi este ea. Morna, ca şi Fado, vorbește invariabil despre destin, trădare, dragoste, moarte și disperare….

Magdalena Vaida

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*