Salina Ocna Dej, în alb şi negru!

Salina Ocna Dej, în alb şi negru!

Aproape o sută de mineri s-au blocat în Salina Ocna Dej din judeţul Cluj, iar alţi aproximativ 60 s-au solidarizat cu ei şi protestează la suprafaţă, în curtea unităţii, faţă de reducerea fondului de salarii al societăţii, în condiţiile în care producţia a crescut comparativ cu anul trecut. Ştirea preluată din surse locale şi difuzată de Mediafax n-a produs efecte prea mari la Bucureşti. Şi de ce ar produce, din moment ce sărarii sunt puţini şi prea puţin recalcitranţi, deloc asemănători cu cei din Valea Jiului. Care, oricum sunt terminaţi şi ei!

prefect-gheorghe-vuscan-clujPrefectul judeţului Cluj, Gheorghe Ioan Vuşcan, a declarat, astăzi, corespondentului Mediafax, că minerii de la Salina Ocna Dej au declanşat protestul vineri, când primul schimb a refuzat să iasă din subteran, iar ulterior s-au alăturat schimburile II şi III, numărul protestatarilor din subteran ajungând, în prezent, la 98 de persoane.
Aflat la faţa locului, împreună cu primarul municipiului Dej, Costan Morar, Gheorghe Vuşcan a declarat că nemulțumirile minerilor sunt justificate, având în vedere că la Ocna Dej se produce aproximativ 40 % din totalul sării exploatate de Societatea Națională a Sării, prin cele șapte sucursale pe care le administrează.
Pentru evitarea unor incidente nedorite, la Salina Ocna Dej s-a instituit o permanenţă formată dintr-un echipaj SMURD şi unul de poliţie. Dimineața, un miner a fost transportat la spital, în rest liderii ortacilor au declarat că cei din subteran nu duc lipsă de nimic, au apă şi alimente şi sunt sănătoşi cu toţii.
Protest-Salina-Ocna-Dej-1La vremea amiezii, atât minerii, cât şi autorităţile aşteaptau sosirea directorului general Salrom, Alexandru Duca, de negăsit până sâmbătă dimineaţa. În fine, directorul general Salrom, a sosit la Ocna Dej pentru a-i îndupleca pe protestatari şi liderii lor şi, se pare că în jurul orei 16,00 cele două părți au ajuns la o înțelegere amiabilă.

Conflictul mineri versus Salrom nu e singular, ci aproape unul anual. Şi asta deoarece, în condiţiile unei excesive centralizări, în care „totul se face şi se desface” la Bucureşti, cum spun minerii, Salina Ocna Dej riscă să-şi piardă definitiv importanţa economică pe care a avut-o nu doar în zonă, ci şi la nivel naţional.

alta-sare

Ocna Dej furnizează sare alimentară doar pentru 6-7 județe din jur. Se livrează spre industria pâinii, pentru populație și câteva restaurante. Cea mai mare parte din ce se extrage, cam 70% din producție, merge la export, în Ungaria, la o fabrică de mase plastice, dar și pentru drumuri. Sarea din România ocupă cam 60-65% din piață, restul a fost acaparat de Ucraina și Belarus. Salina Ocna Dej nu a pierdut piețe, dar nici n-a câștigat. O mare slăbiciune recunoscută de directorii locali este că nu are o rețea proprie de distribuție, ambalajele sunt asemănătoare cu cele din import, nu au o promovare eficientă și deciziile se iau greoi. Strategia se face la București, iar preţurile sunt, cum sunt. Sarea de drum se vinde cu 180 de lei tona adică, 0,18 bani kilogramul, iar sarea de consum se vinde cu 587 de lei tona, adică 0, 587 bani kilogramul.
Dacă în 2009 s-au extras 350 de mii de tone, în 2013 a fost un vârf de 719 tone, pentru deszăpeziri, dar în 2014 producția pe primele cinci luni a scăzut drastic culminând cu sistarea ei în luna iunie. Pe 27 iunie, dimineața, minerii din tura de noapte n-au mai vrut să părăsescă galeria, s-au închis acolo, iar cei din tura de dimineață li s-au alăturat. Vreo 60 de ortaci au stat sub pământ până când a venit cineva, un director din Centrala de la București, să-i înduplece să iasă, promițându-le un răspuns la nemulțumirile lor peste două săptămâni. Minerii vroiau să muncescă și să li se dea bani. Salariile lor au scăzut în 2014 cu 16%. După 20 de ore de grevă, unui miner i s-a făcut rău în subteran, apoi ceilalți s-au împrăștiat pe la casele lor, iar alții au rămas să curețe utilajele și să măture halele de la suprafață.
La Ocna Dej sarea are avantajul de a fi curată, are cea mai bună calitate din România. Nu are nevoie de purificare, ea doar se macină așa cum se aduce din mină și se pune în cutii. Alte tone se depozitează afară, tratate cu substanțe antigranulare, așteptând la soare următoarele comenzi. Albul lor este tăios, ochii încep să lăcrimeze și instinciv îți duci privirea în pământ: sarea te orbește. La fel şi lăcomia neagră a stafului de la Salrom.

_n_800x533

Doar cu un an în urmă, economistul Ionel Blănculescu, la vremea respectivă, secretarul general al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri atrăgea atenţia asupra situaţiei minelor de sare româneşti: „Sarea noastră se află într-un mare pericol de a fi pierdută de sub controlul statului, spunea Blănculescu. Este aproape o certitudine, pentru că «Salrom» (Compania Naţională a Sării) este deţinută în proporţie de 48,99% de Fondul Proprietatea, care are o prezenţă străină de 52%. În acelaşi timp, există o directivă europeană care prevede că, în unele ţări europene, unde există sare care are o anumită formulă chimică, rezervele de sare nu mai pot fi exploatate decât în proporţie de 30% pe an din cotele stabilite în acest sens, din motive de mediu. Printre aceste state se numără Germania şi Austria. România nu se află sub incidenţa Directivei, întrucât sarea noastră are altă formulă chimică. De aceea, ţara noastră a devenit un «El Dorado al sării». Dacă, printr-o complicitate, Fondul Proprietatea, care este condus de străini, mai obţine 1% din «Salrom», atunci pierdem controlul asupra sării”.
Între timp, lucrurile nu s-au schimbat, controlul asupra Salrom a rămas al statului român, dar problemele s-au înmulțit.

55_n_800x533

Momentan însă, totul zace încremenit în așteptare. „Sarea îi face răbdători pe oameni”, scria Ruxandra Hurezean într-un excelent reportaj din revista „Sinteza”, dedicată „oamenilor sării” din România. Răbdători, dar până când?

M.Vaida

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*