De văzut: Cascada Bigăr şi morile de la Rudăria

De văzut: Cascada Bigăr şi morile de la Rudăria

Cascada Bigăr

Situată pe teritoriul comunei Bozovici, în judeţul Caraş-Severin, pe Valea Almăjului, Cascada Bigăr a intrat în atenţia românilor abia după ce publicaţia online „The World Geography” din SUA a numit-o cea mai frumoasă cascadă din lume.

cascada-bigar

Alimentată de un izvor de apă subterană, unicitatea cascadei constă în forma acesteia şi în felul în care se scurge apa. Este vorba despre un tuf calcaros, de aproximativ 7-8 metri înălţime, acoperit integral de muşchi verde, peste care şiroieşte apa.

bigar2

Cu 200 de metri înainte de cascadă, Romsilva a amenajat o parcare cu aproximativ 50 de locuri, însă aceasta este neîncăpătoare pentru turişti. Tot Romsilva este cea care doreşte să dezvolte zona, printr-un parteneriat cu Consiliul Judeţean Caraş-Severin, pentru ca drumul de acces la această cascadă să permită un flux mai mare al turiştilor, drumul fiind extrem de îngust la ora actuală. În plus, zona dispune şi de alte atracţii turistice, cum ar fi Izbucul Bigăr, Grota Bigăr şi morile de apă de la Rudăria.7738_53841_41

Până la Izbucul Bigăr, turiştii pot urca pe o potecă stâncoasă, aflată pe marginea râului Bigăr. Imediat după acesta, un podeţ de lemn traversează râul, apoi o scară duce la grotă. Toate sunt foarte aproape de cascadă, la nici zece minute de mers pe jos.

grota

Atât izbucul, cât şi grota, dar mai ales cascada Bigăr au legendele lor. Se spune că, în vremuri îndepărtate, în acest loc trăia o familie de ţărani harnici. Necazul a făcut ca această familie să nu aibă copii. La un moment dat, o vrăjitoare i-a spus femeii că, dacă va bea apă din izvorul de sub stâncă, va naşte un copil, iar dacă acel copil va fi fată, să aibă grijă ca aceasta să nu se îndrăgostească, deoarece va muri. S-a întâmplat întocmai, dar fata, ajunsă o adevărată domnişoară, s-a îndrăgostit de flăcăul Bigăr. Ca să nu moară şi să uite de dragostea sa, tatăl fetei a închis-o în grota de pe munte. Strigătele disperate ale fetei au fost auzite de vrăjitoarea care îi ursise la naştere. Vrăjitoarea s-a dus la fată şi i-a spus că îi va transforma părul într-o cascadă pe care vor aluneca propriile lacrimi, iar vuietul cascadei îl va aduce la ea pe flăcăul Bigăr, care se va îneca în lacrimile fetei. Cei doi îndrăgostiţi urmau să trăiască apoi veşnic pe Tărâmul Regăsirii Dorului.
Şi în ziua de azi, apele izvorului Bigăr vin de sub stâncă şi se revarsă peste cascadă, în râul Miniş, care duce cu el mai departe povestea celor doi îndrăgostiţi.

Morile de la Rudăria, în patrimoniul UNESCO, încă folosite de localnici

DSC_0818 DSC_0856

Tot pe Valea Almăjului, la o distanţă de aproximativ 15 kilometri de Bozovici se află satul Eftimie Murgu. Până în anul 1970, localitatea se numea Rudăria, după numele râului ce trece prin localitate, însă numele localităţii s-a schimbat după celebrul revoluţionar paşoptist, născut în acest sat. Aici se găsesc morile de apă de la Rudăria, cel mai mare Complex Mulinologic din ţară, inclus în patrimoniul UNESCO, restaurat de Muzeul „Astra” din Sibiu la începutul anilor 2000, pe bani europeni.

morile-apa-rudaria-12 morile-apa-rudaria-05

Şoseaua nou asfaltată intră în sat pe partea stângă a râului şi se înghesuie printre casele şi livezile de pe maluri. Din maşină, mare lucru nu izbuteşti să vezi, decât verdeaţă multă, case îngrijite şi, din când în când, firul apei. Dacă ţii drumul dincolo de ultima grădină, vei vedea că el trece pe dreapta şi şerpuieşte câţiva kilometri prin Cheile Rudăriei, strâmtorate şi frumos trecute pe sub stânci şi prin pădurea răcoroasă. Este mai bine ca de la capătul satului să o iei pe jos, ca să te bucuri de această vale şi de izvoarele ce izbucnesc din marginile ei. Oricum, şoseaua se va pierde la un moment dat în drumul forestier din munţi. Dacă ai ales plimbarea la pas de la capătul comunei în susul cheilor, lasă-te prins în vraja peisajului: castanii, carpenii, fagii, salcâmii umbresc malul jos al râului, tufişurile se caţără printre stâncile cenuşii, florile sălbatice înmiresmează aerul proaspăt de lângă apă. Dar nu sta mult cu ochii ridicaţi spre pereţii cheilor, căci după vreo 15-20 de minute de mers o să apară un fel de lărgire a văii şi un povârniş de piatră aruncat peste râu. Sub el se ascunde prima moară de apă şi este timpul să te pregăteşti pentru întoarcere, dacă te-ai hotărât să vizitezi doar întregul complex mulinologic (întins pe 3 kilometri, în sat şi în afara lui), nu şi Cheile Rudăriei.
Morile-de-apă-de-la-Rudăria Pe malul râului Rudăria (din slavă: rudă – minereu, reka – râu), 22 de mori de apă sunt prinse ici-colo, stânga-dreapta, ca nişte mărgele pe o salbă, cum le place localnicilor să le descrie. Deşi localitatea este atestată documentar din 1241 şi primele 8 mori sunt consemnate oficial în 1722, folosirea acestor sisteme hidraulice primare a fost introdusă în această zonă încă din secolele II-III.

În 1874, erau 51 de mori funcţionale, însă câteva inundaţii succesive au redus numărul lor la jumătate. Rudărenii nu-şi mai amintesc de când au grijă de morile lor de apă, ştiu doar că fac parte din viaţa lor. Le folosesc la măcinat, dar şi ca loc de întâlnire, de stat la taclale, de împărtăşit momente importante din viaţă. Numele morilor sunt luate după numele străbunicilor şi din imaginaţia creatoare a localnicilor: Moara de la Tunel, Moara Trăiloanea, Moara Firiz, Moara Roşoanea, Moara Îndărătnica dintre Râuri, Moara Prundulea, Moara Popeasca, Moara Maxinoanea, Moara Hămbăroanea…

morile-apa-rudaria-16Prima moară se ascunde mult în jos, pe mal, în verdele decorului. Coborând spre ea, poţi să vezi cum o potecă pietruită întâmpină căsuţa din lemn de pe râu, urcată pe o platformă. Puţin mai sus, Rudăria are o treaptă ce aduce apa mai cu putere spre mecanismul morii. Construcţia este simplă: sub moară, un jgheab lung prinde apa râului şi o duce spre o roată metalică orizontală, cu mici palete (de unde vine şi denumirea de „moară cu ciutură”).
morile-apa-rudaria-09Roata stă pe un braţ lung orizontal (furcă), prins de o bară cu vârful intrat în podeaua casei morii şi ţinut de un mâner numit „ridicător”. Învârtit, el ridică sau coboară sistemul hidraulic exterior. Apoi, rotirea paletelor cu ajutorul apei mişcă un fus (un ax vertical) care urcă în moara propriu-zisă din căsuţă. Aici, pietrele mari îşi îndeplinesc rolul ancestral: macină încet, ritmic, grăunţele din coş şi separă, prin sită, pulberea de tărâţe. Făina se adună, în final, în lada mare, nu înainte ca particulele foarte fine să pudreze, jucăuş, lemnul morii.

morile-apa-rudaria-18

O asemenea moară, care macină 130-140 kg de boabe în 24 de ore, este gospodărită de câte 15-25 de familii (rândaşi) din sat. La buna înţelegere, acestea îşi împart rândul, adică cele 12-24 de ore de folosinţă a morii. Localnicii se mândresc cu făina ieşită din morile lor: se pare că ea are un gust deosebit, pentru că roţile mişcate de apă macină încet, spre deosebire de cele acţionate electric, a căror viteză este mai mare.

Foto: descopera.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*