“Mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși”(Matei XX,16), spunea Mântuitorul, iar în această ordine de idei se poate spune că preoția are la bază o chemare, o vocație.
Sunt acei preoţi cu har. Sunt oamenii în care, după Dumnezeu, ne punem, de cele mai multe ori, toată speranţa. Sunt cei la care mergem şi când ne este bine, dar mai ales când viaţa ne pune la pământ.
Și ce bine este atunci când avem un duhovnic în fața căruia putem să ne deschidem sufletul atunci când plânge și să primim în schimb sfaturi pentru a ne găsi fericirea…
Duhovnic pentru mulți dejeni și nu numai este și părintele Ioan Buftea, care a ajuns la Dej în anul 2011, iar astăzi este protopopul ”acestor meleaguri”, așa cum spune chiar el.
Părintele Ioan Buftea a văzut lumina zilei în data de 12 martie anul 1984, într-o comună cu un nume istoric Cuhea (azi, Bogdan-Vodă), situată pe Valea Izei, în județul Maramureș. S-a născut și a crescut într-o familie de oameni credincioși, din părinții Gavriș și Ioana, fiind al doilea copil, din cei trei ai familiei Buftea. O copilărie frumoasă, despre care însă, spune că nu a fost tocmai ușoară. Părinții săi, plecând verile în ”țară” pentru a câștiga mai bine din punct de vedere financiar, rămânea în grija bunicilor, oameni și ei cu mare frică de Dumnezeu, creștini ortodocși practicanți.
Aşadar, primul pas spre credinţă se datorează familiei. Când a devenit acest pas, chemare, imbold spre studiul teologic?
Primele opt clase am studiat la Școala Generală din Bogdan-Vodă. Îmi amintesc cu drag și nostalgie de primii ani de școală, poate şi pentru că am avut o învățătoare deosebită, fiica preotului din sat. Ţinea foarte mult la noi și noi la ea. Eram destul de cuminte și văzându-mi doamna învățătoare comportamentul, și bineînțeles văzându-mă în fiecare duminică la Biserică, la un moment dat mi-a spus: ”Gavriș (așa îmi spunea după numele tatălui) tu o să te faci preot!”.
Nu ştiu dacă aceste cuvinte au avut sau nu o influenţă asupra mea, dar undeva prin clasa a VII -a dorinţa de a merge spre o şcoală teologică, şi-a făcut loc în mintea şi în sufletul meu. Poate a contribuit la asta şi un verișor, elev la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca. Îmi plăcea comportamentul lui, mai ales că pentru câteva zile m-a luat la el la Cluj, unde am participat la rugăciunile specifice seminariștilor şi chiar m-a învățat să cânt pe note cântarea ”Sfinte Dumnezeule”.
Ceva dinlăuntrul meu mă îndemna să merg la Teologie, nici o clipă nu m-a forțat nimeni, părinții erau încântați, m-au sprijinit permanent, dar nimeni nu m-a obligat, poate sufletul, sau mai bine zis dorul după Dumnezeu. Astfel că m-am pregătit, m-a ajutat foarte mult doamna profesoară de religie, care era foarte bine pregătită (și pe această cale îi mulțumesc).
Am intrat la Seminarul Teologic ”Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia-Mare, pe care l-am absolvit în anul 2003. Am avut profesori foarte buni care ne-au insuflat în primul rând dragostea față de Dumnezeu și de Biserică. Atât de înălțătoare erau momentele când participam cu toții la rugăciune…toată lumea cânta lui Dumnezeu, momente imprimate adânc în sufletul meu.
După terminarea Seminarului Teologic, m-am înscris la Facultatea de Teologie, secția Pastorală, la Alba-Iulia. Eu inițial aș fi vrut să merg la Sibiu, mai mulți colegii au mers acolo, dar Dumnezeu a rânduit să merg la Alba-Iulia, deloc întâmplător, pentru că aici am cunoscut-o pe cea care mi-a devenit soție și mama copiilor noștri. Ne-am cunoscut din chiar prima zi de facultate, iar la începutul anului patru de studii, ne-am căsătorit.
Chemarea s-a transformat în vocaţie şi aţi devenit preot. Unde a fost prima dumneavoastră parohie?
Da, pot spune că Dumnezeu prin purtarea Lui de grijă m-a chemat la treapta preoției. Recunosc, mi-am dorit foarte mult să fiu preot (fac o paranteză, de ar fi să o iau de la început tot pe același drum aș merge), îmi place preoția şi, cu toate că e o misiune nobilă, este și foarte grea.
Astfel că, Înaltpreasfințitul Andrei, pe atunci Arhiepiscop al Alba-Iuliei, m-a hirotonit diacon în data de 17 decembrie2006, și în 24 decembrie 2006, în Ajunul Crăciunului,era o zi de duminică, m-a hirotonit preot, pe seama Parohiei Peleș, parohie situată în Munții Apuseni, comuna Sohodol, județul Alba.
Am fost instalat preot chiar în prima zi de Crăciun. Ceea ce am simțit atunci, este greu de descris în cuvinte: emoție, teamă (erau foarte mulți oameni în biserică), lacrimi de bucurie și mai presus de toate o stare de mulțumire și de recunostință față de Bunul Dumnezeu pentru toate câte Mi-a dăruit. Am rămas în parohia Peleș 5 ani, până în iulie 2011.
După care, ați ajuns în Dej. Cum şi prin ce împrejurare?
Am ajuns la Dej, tot prin purtarea de grijă a Celui de Sus. În prima parohie m-am implicat și pe plan administrativ, pe lângă cele duhovnicești şi am făcut o casă parohială, cu credincioșii de acolo, nu mulți la număr, dar foarte buni la inimă. Astfel că, la mijlocul anului 2011, când în municipiul Dej s-au înființat două noi parohii, părintele Mitropolit Andrei, m-a întrebat dacă doresc să particip la concurs, am spus da. M-am pregătit și am câștigat Parohia ”Sfântul Ierarh Nectarie” din Dej. Apropo, știam la ce vin , nici Biserică, nici casă parohială. Dar, având experiența din prima mea parohie, nu mi-a fost teamă, orice se poate când îl ai pe Dumnezeu lângă tine și familia te susține.
Cum aţi fost primit de enoriaşi şi ce simțiți pentru oamenii locului, ținând cont că nu sunteți din Dej?
Da, e adevărat, m-am născut în Maramureș, am studiat în Alba-Iulia, am fost preot în Munții Apuseni, nu e ușoară pastorația în acea zonă, dar repet sunt oameni minunați, și iată că am ajuns în Dej. Până când am câștigat concursul, niciodată nu am intrat în Dej, mergeam spre casa părintească, dar tot pe varianta orașului…
Ce simt pentru oamenii de aici? Sincer vă mărturisesc că mă simt foare bine aici, încă din primele zile m-am adaptat. Oamenii m-au primit cu multă căldură și eu m-am străduit să le ofer aceeași căldură.
Am lucrat chiar din primele zile, finalizând în doar două săptămâni Paraclisul în care slujim acum. Lucrând cu ei, și ei cu tine, nu se poate să nu se creeze o strânsă legătură și pot să afirm, fără să exagerez, că fac parte dintr-o familie, simt că suntem o familie și nu sunt dejean doar cu buletinul, ci și cu inima.
Oamenii sunt buni, dacă îi primești cu bunătate. Preotul, lucrul acesta trebuie să îl facă, să Îl slujească pe Dumnezeu și să îi primească pe toți oamenii. Unii spun că e greu să lucrezi cu oamenii… E greu pentru că vrem să îi schimbăm noi. Nu o să reușim, Dumnezeu îl poate schimba pe un om, noi trebuie doar să îi acceptăm și să încercăm să fim modele. Exemplul bun poate schimba un obicei rău.
Între timp aţi devenit Protopop, reprezentantul oficial al Bisericii, omul de legătură între parohie şi Eparhie. Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră şi ce implică funcţia „de inspector al bisericilor şi preoţilor” din Dej şi zona Dejului?
Da, Dumnezeu prin Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, m-a chemat și la această misiune, de a fi Protopop al acestor meleaguri. Am spus la instalarea din 13 ianuarie 2011, că pentru această misiune nu m-a pregătit nimeni, nici familia, nici școala, nici anii de preoție. Nu este ușor să fii ales să conduci, sunt multe responsabilități, dar dacă Dumnezeu așa a rânduit, înseamnă că El știe mai bine de ce.
Pentru mine personal, este o cinste, mai ales că îi urmez unui mare protopop, Pr. Teofil Herineanu, însă este și o cruce în plus. Dar, am convingerea că cine ne trimite crucea ne dă şi puterea să o putem duce. Protopopiatul presupune mai multă muncă și, cu toate acestea, bucuriile sunt pe măsura efortului.
Ce îşi doreşte părintele Buftea pentru viitorul Protopopiatului Dej?
În Protopopiatul Dej, avem 52 de parohii, 2 mănăstiri și 60 de preoți. Ce mi-am dorit eu din prima zi de când sunt Protopop este să îl slujim pe Dumnezeu și să slujim oamenilor, adică pe lângă slujbele pe care le facem,să încercăm să facem și filantropie, asistență-socială. Și iată că Dumnezeu ne-a ajutat și am înființat Asociația Filantropia Ortodoxă Dej, care dorește să fie alături de tinerii și de cei mai în vârstă, aflați în nevoi.
Îmi doresc să fie echilibru, să facem ce putem pe tărâm administrativ, însă marea provocare pentru noi, pentru preoți este să îi putem aduce pe tineri în Casa lui Dumnezeu, în Sfânta Biserică.
Ați spus de viitor…Eu mă axez mult pe prezent și îi îndemn și pe cei pe care din Mila lui Dumnezeu îi păstoresc să se bucure frumos de fiecare clipă, să trăiască prezentul, să nu trăiască în trecut, nici cu gândul în viitor, ASTĂZI este ziua noastră.
Și totuși pe plan administrativ la parohie ne dorim în acest an să intrăm în Biserica nouă.
La Protopopiat să facem misiune, fiecare după darul pe care l-a primit de la Dumnezeu, să facem activități culturale și să dezvoltăm Filantropia, mai ales că am primit o clădire generoasă pe Dealul Florilor. Și bineînțeles misiune cu cei tineri.
În încheiere, ce mesaj aţi dori să transmiteți enoriaşilor dumneavoastră, tuturor oamenilor din Dej?
În primul rând le spun să se încreadă mai mult în Dumnezeu. Vremurile pe care le trăim nu sunt cele mai ușoare, ne este greu pentru că nu reușim să ne lipim cu toată ființa noastră de Dumnezeu.
Domnul Hristos ne îndeamnă așa: ”Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă”(Matei 6,33).
Doresc tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, să se îmbogățească întru Dumnezeu. Mai ales la început de an și nu numai, oamenii își doresc sănătate, să aibă spor, să prospere din punct de vedere financiar și altele asemenea acestora, toate sunt importante, însă omul care se îmbogățește în Dumnezeu, este un om împlinit.
Le mai doresc să își facă timp pentru suflet. Respirația pentru suflet este rugăciunea. Când te rogi sufletul tău respiră, este sănătos.
Să ne străduim să facem bucurii și cea mai mare bucurie, cel mai mare cadou este să oferi timpul tău, timp pe care nu o să îl mai ai, nu îl mai poți recupera. Să facem bucurii și vom fi oameni fericiți.
VĂ DORESC DIN TOT SUFLETUL SĂ TRĂIȚI FRUMOS ȘI CU FOLOS!
Foto: Adrian Sălăjan
