Într-un comunicat primit duminică, 27 martie, senatorul Sorin Bota anunţă presa că „va depune un proiect legislativ având drept scop amendarea legii antifumat, în sensul de a o face mai permisivă”. Potrivit acestor amendamente, formulate de senatorul maramureșean, „fumatul ar putea fi permis în sălile de cazino și pe terase, indiferent de numărul de pereți”. Staţi liniştiţi, nu e singurul binevoitor, chiar dacă din comunicatul cu pricina i-a omis pe colegii săi parlamentari, încă 31, preocupaţi de modificarea legii.
Cum de s-au trezit brusc domnii parlamentari? Foarte simplu: făcând calcule, post festum! 
Nu se ştie cine şi când i-a numărat, dar se estimează că între 5,5 şi 7 milioane de români sunt fumători. Foarte rău, numai că, viciul lor aduce în fiecare an la buzunarul statului circa 3 miliarde de euro, adică 13,5 miliarde lei. Din accize, TVA, taxe şi contribuţii, care reprezintă 80% din preţul unui pachet de ţigări, statul colectează de la fumători 12,5% din totalul veniturilor sale, adică aproape 2% din PIB! Ba mai mult, pe spinarea lor, a fumătorilor, se dezvoltă activităţi adiacente, comerţ şi locuri de muncă, care şi ele generează, la rândul lor, venituri la bugetul de stat.
Păi dacă tot plătesc statului 12, din cei 15 lei cât costă în medie un pachet de ţigări, de ce sunt ostracizaţi fumătorii? Grea întrebare! Am înţeles, de la apologeţii excesivei reglementări, că dreptul de a dispune de propria persoană nu e un drept, motiv pentru care fumătorii nu au niciun drept, ce n-am înţeles însă e că, atâta vreme cât comercializarea tutunului nu numai că e permisă, ci este şi o importantă sursă a bugetului de stat, nu este o ipocrizie să interzici fumatul până şi pe o terasă sau balcon, pe motiv de pereţi? Personal, cred că fumatul poate fi permis acolo unde nu impietează asupra drepturilor nefumătorilor şi sunt convinsă că sunt destui care gândesc la fel.
Da, dar Mama Legii Antifumat, plus 2-3 ONG -uri care trebuiau să-şi justifice existenţa, au găsit de cuviinţă să militeze pentru sănătatea plămânilor naţiunii. Acum. Că tot restul e OK şi oficial ne merge atât de bine, că alte griji nu mai avem!
Cât se poate de conştienţi de viciul lor, care le subţiază veniturile şi le distrug plămânii (pe lângă care praful din aer, emisiile de gaze toxice, emisiile ţevilor de eşapament, chimicalele din alimente şi multe altele sunt fiţe!) fumătorii sunt totuşi oameni disciplinaţi. Se supun legii. O aşteptaseră chiar, ştiind că Europa la rândul ei nu mai are alte griji decât sănătatea cetăţenilor ei. Ca dovadă, IGSU a anunţat că „polițiile locale și structurile MAI au dat 211 amenzi în cuantum de 38.500 de lei și 295 de avertismente pentru încălcarea Legii antifumat de la intrarea în vigoare a acestui act normativ și până în prezent” (26 martie). Cam puţin, raportat la amintita populaţie de fumători, de 5,5 sau 7 milioane! Pe tot parcursul unei săptămâni! Cu toată campania făcută delaţiunii, turnătoriei şi altor nimicuri imorale împotriva fumătorilor?
Cert este că, toată această grijă leguitoare şi control poliţienesc, a lovit puternic veniturile afacerilor conexe fumatului: barurile, cluburile, cafenelele. Care şi ele aduc bani grei la buget. S-a întâmplat în ţările care s-au supus directivelor UE, s-a întâmplat bineînțeles şi la noi. Spre exemplu, în prima zi din weekend-ul în care a intrat în vigoare legea antifumat, vinerea trecută – scria „Curierul Naţional” – „încasările localurilor din Centrul Vechi al Capitalei au scăzut cu 50%, iar ale celor din cartiere, cu 70%. După o săptămână de la începerea aplicării legii antifumat, încasările au scăzut în medie cu 60% în Centrul Istoric şi 70 – 80% în cartiere”.
Fumătorii nu s-au mai întâlnit în cafenele cu prietenii sau cu partenerii de afaceri, sau au făcut-o mai rar şi pentru mult mai scurt timp. Şi asta s-a văzut în încasări şi se va vedea şi în vărsămintele către stat.
Fără un studiu de impact, iniţiatorul legii antifumat nu avea cum să ştie şi, probabil, nici nu l-au interesat eventualele efecte negative. Pentru că nu s-a efectuat niciun studiu de impact, iar legea a fost adoptată fără a-i fi consultat pe cei din industrie, acum în al 13-lea ceas, parlamentarii s-au luat de cap şi vin cu modificări ale legii. Că aşa ne place nouă, să aducem modificări la orice lege, iar pe urmă modificări, la modificări, şi alte modificări la modificările modificate…
Da, dar mai e o problemă. Tot românească. Deşi cei 32 de iniţiatori sunt şi deputaţi, şi senatori, cele două camere nu au căzut de acord asupra necesităţii aplicării de urgenţă a modificărilor, astfel încât Camera Deputaţilor cere aprobarea ei de urgenţă, iar Senatul nu.
Conform reglementărilor în vigoare, asta înseamnă că fiecare cameră are la dispoziţie câte 45 de zile pentru a o aproba sau respinge (adică maximum 3 luni pentru amândouă), la care se adaugă alte 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Un simplu calcul arată că, dacă va fi aprobată, legea ar putea intra în vigoare spre sfârşitul lunii iulie. Foarte bine, 4 luni nu e mult pentru fumători, dar bugetul, ce facem cu bugetul?
Modificările preconizate la Legea antifumat
Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului de tutun, modificată şi completată prin Legea nr.15/2016, iniţiată de 32 de senatori şi deputaţi, a fost înregistrată la Senat sub nr. BP 125/16.03.2016, Camera Deputaţilor considerând că trebuie introdusă în procedură de urgenţă.
Senatul, care nu consideră că trebuie dezbătută în regim de urgenţă, a trimis-o spre avizare, la data de 22 martie, Consiliului legislativ (termen de primire a răspunsului până la data de 21 aprilie) şi Guvernului.
În propunerea legislativă se redefineşte noţiunea de „spaţiu public închis” drept „orice spaţiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este încadrat de pereţi de jur împrejur, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent, cu excepţia spaţiilor cu destinaţie locativă”.
Pe lângă redefinirea „spaţiului închis de la locul de muncă”, care se referă tot la un spaţiu încadrat cu pereţi şi acoperit cu plafon (eliminându-se astfel maşinile de serviciu), propunerea legislativă elimină şi sintagma „exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale”.
Astfel, art. 3, alin 2 lit. a), care prevede că fumatul este permis numai în camere special amenajate, exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale, cu respectarea următoarelor condiţii: să servească exclusiv fumatului”, ar deveni (în cazul în care este aprobată propunerea) “Fumatul este permis numai în camere special amenajate, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) să servească exclusiv fumatului şi activităţilor asociate fumatului, cum ar fi de exemplu consumul de cafea, băuturi calde sau băuturi răcoritoare etc”.
În art.3 se introduce un nou alineat, (3), care prevede că „fumătorii se pot constitui în asociaţii sau cluburi de fumători, care pot amenaja spaţii speciale destinate exclusiv fumatului şi activităţilor asociate fumatului”.
Recunoaşteţi că găselniţa asta de la urmă e foarte tare? Vreţi să vă traduc? Ei bine, sub oblăduirea legii, nimeni şi nimic nu vă împiedică să deschideţi un „Club al fumătorilor” cu activităţi asociate fumatului ca: băutul de cafea, de ciocolată, de alcool etc. Mai simplu spus, nici n-am pornit bine, că ne întoarcem de unde am plecat. Ce ziceţi, doamna Cristea?
M. Vaida
