Oul a fost dintotdeauna în centrul mitologiilor şi credinţelor tuturor popoarelor lumii, care vizează Creaţia, Desăvârşirea, Misterul şi Renaşterea.
Simbol primordial al cosmosului, oul era definit în cosmogonia popoarelor preistorice, ca principiu al Creaţiei, după cum mărturisesc frescele din Tassilli sau cele din Alta Mira. Potrivit acestor desene, din noaptea haosului a apărut întâi oul primordial, pentru ca apoi, din el să de nască Soarele, Luna şi Pământul. „Maica tuturor formelor”, cum îl numea Constantin Brâncuşi.
Naşterea Lumii şi a Lumilor, pornind de la Oul Primordial, este o idee comună şi civilizaţiilor antice, precum cele ale grecilor , canaaneenilor, fenicienilor, egiptenilor, vietnamezilor, tibetanilor, hinduşilor, chinezilor, indonezienilor, japonezilor, celţilor, tracilor şi altora, unde oul reprezenta imaginea şi modelul totalităţii, simbol al vieţii, al perfecţiunii, fecundităţii şi prosperităţii, dar, mai ales al renaşterii.
În creştinism, ouăle simbolizează stânca care închidea mormântului lui Isus, dar şi învierea şi reînnoirea vieţii. Culoarea roşie semnifică sângele vărsat de Hristos pentru lumea reprezentată sub forma oului, şi mântuirea adusă omenirii odată cu acest eveniment. Însuşi oul este un simbol al Învierii, întrucât în el sălăşuieşte o nouă viaţă gata să iasă la iveală.
Nelipsit pe masa de Paşte, la evrei simbolizează creaţia universală, iar la creştini recrearea Lumii, începută prin suprema jertfă a Mântuitorului Hristos de pe Crucea Golgotei şi de sângele scurs în urma Răstignirii peste ouăle pe care Maria le-a aşezat lângă Cruce.
Deşi astăzi, asociem ouăle roşii cu sărbătoarea Paştelui, tradiţia ouălor vopsite în diferite culori este foarte veche şi precede creştinismul.
Surse arheologice şi marturii istorice atestă faptul că, în China antică exista obiceiul de a face cadouri ouă colorate, cu prilejul unor sărbători sezoniere. În ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sărbătorii Tsing-ming, care cădea în luna aprilie, vechii chinezi îşi ofereau unul altuia ouă vopsite în culori vii şi strălucitoare.
La vechii perşi, în apropierea sărbătorii Newroz, de Anul Nou persan, care cădea în ziua echinoxului de primăvara, preoţii zoroastrieni vopseau ouă pe care le ofereau credincioşilor. În Roma Antica, tinerii vopseau ouăle în roşu şi le trimiteau celor dragi, cu ocazia sărbătorii lui Ianus. Vechii slavi aveau şi ei obiceiul de a dărui ouă roşii la sărbătoarea primăverii. Finlandezii purtau în buzunare ouă roşii, atunci când trăgeau prima brazda de plug primăvara, iar estonienii mâncau ouă în timpul campaniilor agricole.
În tradiţia populară românească, oul roşu de Paşte ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind aducător de sănătate, frumuseţe, putere şi spor. Astfel, în dimineaţa din duminica Paştelui, se obişnuieşte, mai ales la ţară, ca fetele să se spele pe faţă cu „apă neîncepută”, în care pune un ou roşu pentru sănătate şi frumuseţe în tot anul. După consumarea ouălor, cojile roşii sunt puse în brazde, la arat, pentru ca pământul să dea rod bun.
Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii primordiale şi se face după reguli precise: persoana mai în vârsta (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului, de capul oului ţinut în mână de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a înviat”, la care se răspunde “Adevărat a înviat”.
O altă legendă spune că, după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut o petrecere. Unul dintre ei a spus că Iisus va învia numai atunci când va învia cocoşul pe care îl mănâncă, iar ouăle fierte vor deveni roşii. Nici nu şi-a terminat de spus cuvintele, că ouăle au devenit roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi.
La sat, ouăle erau colorate cu vopsele vegetale, obţinute din diverse legume şi preparate după reţete străvechi, transmise din generaţie în generaţie. Plantele folosite erau alese în funcţie de momentul recoltării, de timpul de uscare, dar şi de modul în care erau combinate.
Culorile folosite pentru a colora ouăle au o simbolistică aparte:
· Roşu: sânge, soare, foc, dragoste şi bucurie de viaţă
· Negru: statornicie, eternitate
· Galben: lumină, tinereţe, fericire, belşug, ospitalitate
· Verde: reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă
· Albastru: cer, sănătate, vitalitate
· Violet: stăpânire de sine, răbdare, dreptate.