Ploile din 9-10 aprilie au făcut prăpăd în Dej şi în zonă. În oraș, Valea Salcă s-a revărsat în zona străzilor Crișan, Avram Iancu, Regina Maria, Mircea cel Bătrân şi strada Florilor (intersecţia Spital), acestea fiind parţial inundate. Așa cum, inundate au fost și subsolurile și curțile unui mare număr de locuințe situate pe aceste străzi, provocând pagube însemnate locatarilor. Cel mai afectat în acest sens fiind Centrul medical „San-Radex” de pe strada Regina Maria. Situaţie la au contribuit cu succes şi apele refulate de sistemul de canalizare şi reţeaua de pluviale care nu au făcut faţă debitului excedentar.
Imediat după inundații, comisiile ce s-au perindat la fața locului au investigat, analizat și evaluat situația, după care, totul a rămas precum a fost. Ca atare, o mare parte din cei care locuiesc în zona riverană a Văii Salca, și care au fost afectați de urgia apelor, au adresat o petiție (Nr.11325/9.05.2016) către Primăria Dej, personal primarului municipiului, în care cer ca administrația locală să le susțină doleanțele la Instituția Prefectului Județului Cluj.La rândul ei, Prefectura este solicitată să invervină la Apele Române, Sistemul de Gospădărire Ape Cluj (care are în întreținere și Valea Salcă – Dej) „pentru cuprinderea în planul său tehnic, a lucrărilor de decolmatare a cursului de apă mai sus menționat, vizând eliminarea aluviunilor acumulate pe parcursul anilor în zona centrală a Dejului”. Cetățenii menționează totodată că, „unele lucrări executate până în prezent, prin nivelarea albiei, s-au dovedit complet ineficiente”. 
Nu în ultimul rând, digul executat în urmă cu mai bine de 40 de ani, necesită reparații urgente și eventual, o înălțare în anumite părți care mărginesc străzile centrale din oraș.
Facem, ce facem, dar rămâne cum am stabilit…
Periodic însă, cum le stă bine bunilor gospodari, se anunţă cu surle şi tam-tam-uri fie decolmatarea, fie igienizarea Văii Salca. Cum s-a întâmplat în decembrie 2007, când SC Bella Consulting Construction SRL a cîştigat licitaţia pentru „reprofilare albie Valea Salca 2, 26 km, consolidări de mal cu saltele INCOMAT 1 km, zid sprijin 325 m, prag de fund 14 buc, subtraversări şi lucrări de regularizare a cursurilor de apă şi a viiturilor”. Valoarea contractului: 2.283.162 RON. Dar, cînd au început lucrările şi cum s-au finalizat ele, e o poveste care se pierde în zona crepusculară…
Pe aceeaşi linie crepusculară, în iulie 2012, s-a anunţat din nou începerea lucrărilor pentru decolmatarea Văii Salca, în intenţia de a se preveni un posibil dezastru datorat unor eventuale ploi de mare intensitate. Singurele momente, de altfel, când apele se prezintă ca un factor de risc pentru riverani. Lucrările demarate în zona podului de pe strada Avram Iancu prevedeau pentru început decolmatarea a 800 de metri de albie şi excavarea a 5000 metri cubi de aluviuni. Următoarele trei luni aveau în vedere extinderea lucrărilor, inclusiv spre Valea Codorului care alimentează Valea Salcă.
Două utilaje s-au agitat preţ de câteva ceasuri, cam trei zile la rând, pe fundul albiei şi în loc să decolmateze, au reuşit să colmateze porţiunea de sub pod. Aşa că, foarte repede, de o parte a podului valea s-a transformat în lac, iar de partea cealaltă, în buricul tîrgului, în dreptul Colegiului „Andrei Mureşanu”, într-un deşert de pietriş. Căldura sufocantă de vară a transformat rapid lacul într-o mocirlă puturoasă, locuitorii din zonă implorînd ploaia precum paparudele, pentru a scăpa de mirosul pestilenţial. Marea decolmatare s-a încheiat, desigur, în coadă de peşte!
Singurele lucrări, foarte recente și foarte inteligente de altfel, s-au petrecut la Valea Salcă odată cu „marea asfaltare a orașului”, în 2015. Atunci, o parte din canalele pluviale ale străzilor din zonă au fost „călăuzite” să-şi verse conţinutul direct în valea devenită un fel de canal colector deschis. Cu binecuvântarea celor care răspund de mediu (să ne înțelegem!) și cu taxarea cetățenilor, care plătesc pentru epurarea apelor pluviale colectate (vezi Doamne!) de rețeaua de canalizare a orașului!
Cât priveşte Valea Salcă, a rămas precum a fost. Iar cu sprijinul nesilit și plin de zel al cetăţenilor municipiului, va fi chiar mai murdară, căci cetăţenii urbei s-au obişnuit să arunce în acest canal creat de mîna omului, gunoaiele de toate felurile.
Păi, mă dusei să-mi fac o vale!
Pentru cei care nu au de unde să știe, dar pot îi întreba pe mai vârstnicii locuitori ai urbei, în anii 50-60, Valea Salcă era o apă cu debit relativ constant, cu maluri verzi, spre care aveau deschidere grădinile caselor din zonă. Pe unele porţiuni existau bancuri de nisip bune de plajă, iar apa avea o adâncime de cel mult un metru, permiţând copiilor să pescuiască sau să se scalde în vale, fără pericol de înec.
După inundaţiile din 1970, când apele Văii Salca au fost împinse înapoi de Someşul umflat, provocând pagube multe și însemnate în oraş, autorităţile au decis să îndiguiască şi să regularizeze cursul apei. Ca urmare, s-a ras un părculeţ, s-au înălţat podurile şi pe câteva străzi trotuarele au urcat până la nivelul ferestrelor, iar în aval, a fost scurtat drumul spre punctul de deversare, acesta mutându-se de la Abator, în apropiere de Podul Someşului. Porţiunea care a fost astupată s-a betonat şi astfel a apărut aleea pietonală din Parcul Mare. Simultan, s-au tăiat sălciile care fixau malul și Valea Salcă s-a trezit încorsetată în atâta beton, cât pentru o centură ocolitoare a municipiului. Oraşul a fost drastic mutilat.
Lucrările, privite la aceea vreme ca „o mare realizare”, au afectat pânza freatică şi, în mai puţin de zece ani, Valea Salcă a devenit un fir de apă în veşnică agonie. Grădinile s-au transformat în străzi şi multe case, în loc să fie legate de reţeaua de canalizare, au „înţepat” platoşa de beton deversând apele menajere direct în vale.
Bineînțeles, mizeria a crescut și crește în continuare, ba se și „întărește” de la an, la an, iar nesimțirea democratizată a împins-o pe culmi absolut nebănuite! Din fericire, cînd şi cînd, cu ajutorul ploilor, gunoiul adunat se duce în Someş, răsare iarba, vin caprele la păscut… 
Apoi, totul intră în normal, pentru că cetăţenii urbei s-au obişnuit să privească placid spre abisurile de beton şi, mai mult de atât, să arunce în acest canal creat de mâna omului, gunoaiele de toate felurile. Că doar, e canal, ce altceva? Şi unde altundeva să arunce omul o saltea veche, un bidon de plastic, nişte pet-uri sau găinile moarte?
V.M.
