Fierbinţeala din săptămânile trecute a demonstrat, cu prisosinţă, că vara poate fi un anotimp de coşmar. În primul rând în marile oraşe, apoi în cele mai mici, între care Dejul nu face excepţie.
Cu toate că este situat pe malul Someşului, oraşul a suferit din cauza lipsei ploilor, fapt ce a permis poluanţilor din aer – pulberi şi gaze – să provoace „mini-efecte de seră”, cu menţinerea aerului cald la nivelul solului. Dealurile din jurul oraşului, datorită vegetaţiei care le acoperă sunt „plămânii” urbei, dar tot dealurile constituie şi o barieră în calea curenţilor de aer meniţi să primenească atmosfera. Un microclimat la care s-a adaugat cu prisosință intervenția omului, în perimetrul citadin mai ales, prin blocurile înghesuite unele în altele şi lipsa spaţiilor verzi. Clădirile, asfaltul străzilor şi trotuarelor înmagazinează o mare cantitate de căldură în timpul zilei şi odată transformate în veritabile cuptoare, supraîncălzesc aerul, contribuind cu dărnicie la bucuriile vieţii de orăşean.
Orășean care, face și el ce poate, adică poluează din belșug, după puteri și după buget, cu resturi alimentare, ambalaje, moloz și alte mizerii. Apă și sol, cu pecădere, dar și aerul pe care tot el îl inspiră. Așa că, nu e de mirare că gunoaiele de tot felul sunt aruncate în Valea Salcă, pe marginea drumului, în rigolele trotuarelor sau în spațiile de agrement, tocmai în locurile căutate pentru relaxare. O contradicție a civilizației pe care nu reușesc să mi-o explic. De la mucul de țigară sau biletul de autobuz, până peturile zvârlite în pâraie sau autoturismul abandonat, de la picătura de ulei scursă din tractorul care ară câmpul până la groapa de gunoi cu diverse deșeuri, toate sunt poluări directe ale mediului în care trăim. 
Pe arterele intens circulate în Dej – I.P. Reteganul, 1 Mai, E. Teodoroiu, Unirii, D. Gherea, Avram Iancu, Regina Maria, N. Titulescu, Bistriţei – unde, pe anumite porţiuni, lăţimea carosabilului este mai mică decât înălţimea clădirilor de pe cele două laturi, cockteilul de praf şi noxe se menţine timp îndelungat la nivelul ferestrelor făcând aerul irespirabil. Dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NO2, NO), monoxid de carbon (CO), benzen, ozon, compuşi organici volatili, pulberi în suspensie (PM10 – fracţia din pulberi în suspensie cu diametrul mai mic de 10 µm) – acestea sunt otrăvurile inspirate zi de zi şi oră de oră de către dejeni. Dacă nivelul noxelor industriale, măsurate de Agenţia de Protecţie a Mediului (staţia de monitorizare CLU-5, tip urban, de pe str. 22 Decembrie) a scăzut constant în ultimii 15-20 de ani, marii poluatori falimentând cu brio, din păcate, poluarea cu praf (pulberi în suspensie) şi poluarea fonică au devenit în schimb tot mai puternice. Astfel, praful a devenit inamicul public numărul unu, lupta gospodinelor cu acest flagel atingând cote dramatice, iar pentru astmatici, de-a dreptul tragice. Faptul că dimineața, o mașină-cisternă împrăștie anemic niște apă pe străzile municipiului, nu schimbă cu nimic situația.
În afară de industrie, în proporţie de 70% spun specialiştii, poluarea aerului se datorează traficului auto. După care, urmează cea fonică. În Dejul sufocat de trafic, circulaţia maşinilor grele (tiruri, camioane, autobuze) a dus la intensificarea şi persistenţa zgomotului care, depăşeşte frecvent limitele suportabilului. Factor puternic de stres, poluarea sonoră a demonstrat deja existenţa unor tulburări patologice la populaţia expusă: tulburări de somn, cefalee, ameţeli, hipertensiune, ulcer, scăderea pragului auditiv, tulburări cardiace, nevroze etc. Zgomotului de la locul de muncă (tratat doar pe hârtie de igiena muncii) şi celui specific străzii, adesea i se suprapun şi decibelii emişi de claxoanele nuntaşilor, sistemele de alarmă prost setate, localurile fără izolație fonică adecvată, ce revarsă ritmuri infernale peste străzi și peste trecători (fără să deranjeze autoritățile emitente de autorizații), boxele din maşina personală sau din apartamente etc.
Mai mult, circulaţia rutieră este acuzată şi de distrugerile provocate unor clădiri, nu toate vechi. Trepidaţiile cauzate de circulaţia maşinilor pe drumurile cu terasamentele slabe, provoacă în timp fisuri în clădirile care nu au fundaţiile concepute pentru acest tip de trafic. Exemple: casele şi blocurile de pe străzile I. P. Reteganul, E. Teodoroiu, Regina Maria, Unirii. Motiv pentru care, presupun că nu întâmplător, în „Programul Integrat de gestionare a calităţii aerului pentru aglomerarea Cluj-Napoca şi municipiul Dej” – elaborat în 2008 de APM şi aprobat de Consiliul Judeţean Cluj – sunt prevăzute printre altele: „Realizarea centurii de ocolire a municipiului Dej (partea estică a oraşului – lunca Someş)” care, potrivit studiului de fezabilitate, va duce la scăderea emisiile de noxe datorate traficului şi „Lucrări de modernizare a infrastructurii municipiilor Cluj-Napoca şi Dej” (sarcină ce revine administraţiilor celor două municipii, cu termen iulie 2011). O „centură” fluturată din patru în patru ani în fața dejenilor, alegători și ei ca restul țării, din care s-a ales praful… La fel cum, praful s-a ales și de marile programe menite să ne îmbunătățească viața.
Pe hârtie în schimb: „Programul integrat de gestionare a calităţii aerului în judeţul Cluj a fost elaborat în scopul reducerii concentraţiilor PM10 şi NO2 şi vizează, cel puţin teoretic, măsuri concrete privind reducerea poluării, inclusiv prin: „Asigurarea suprafeţei de spaţiu verde, conform legislaţiei în vigoare şi distribuirea echilibrată a acesteia în municipiul Cluj-Napoca şi muncipiul Dej” (termen, decembrie 2010 pentru 20 mp / loc şi decembrie 2013 pentru 26 mp / loc); „Extinderea suprafeţei (în mp) de spaţiu verde – Plantarea de arbori pe aliniamente stradale şi în perdele de protecţie (realizare de zone tampon între zonele industriale şi zonele rezidenţiale) în municipiile Cluj-Napoca şi Dej” (termen permanent) şi „Stropirea străzilor dacă două zile consecutiv nu a plouat iar temperatura a depăşit 20 grade C”.
Măsurile prevăzute în program urmau să se desfăşoară pe o perioada de 5 ani, care s-au scurs deja, fără impact vizibil asupra calităţii vieţii cetăţenilor. Cel mult, au mai dispărut niște copaci din centrul municipiului (să facă loc mașinilor) și au apărut în schimb niște jardiniere cu arbuști ornamentali. Că tot nu aveau unde să-și arunce „patrioții locali” chiștoacele…
Așa că, stați liniștiți, Dejul continuă să fie un oraș poluat. Cu concursul dat de vrajnicii locuitori ai urbei, mai ales, dar și cu administratorii săi de frunte, aleși să-i poarte de grijă!
M.V.
