Madame de Pompadour, o celebritate controversată

Madame de Pompadour, o celebritate controversată

Înaltă, zveltă, „foarte bine făcută, cu fața rotundă și trăsăturile regulate, cu o carnație splendidă, mâini și brațe magnifice, ochi minunați, deși nu foarte mari, dar cu o lumină, o vioiciune și o îndrăzneală în ei, cum n-am mai văzut la nici o femeie”, doamna de Lenormant d’Etiolles era atât de frumoasă, încât „nu exista bărbat care să nu și-o fi dorit ca amantă.” Așa o descriu contemporanii, pe cea mai celebră curtezană a secolului XVIII, pe Madame de Pompadour. Celebră în primul rând, pentru că bărbatul asupra căruia se concentraseră încă din adolescență, toate așteptările ei sentimentale, singurul pe care se simțea menită să-l iubească, era nimeni altul decât Ludovic al XV – lea, regele Franței.

Madame de Pompadour
Madame de Pompadour

Născută pe 29 decembrie 1721, în familia lui François Poisson, valet al unuia dintre cei mai mari finanţişti francezi, Lenormant de Tournehem şi, după unele surse, chiar fiica nelegitimă a acestuia, Jeanne-Antoinette a primit o educaţie aleasă (plătită de prezumtivul tată), învăţând să cânte la clavecin, să danseze, dovedind un talent de actriţă, de care se va folosi din plin încă din tinereţe. Din copilăria ei datează şi un episod în care, ducând-o la o ghicitoare, să-i descifeze viitorul, mama ei află că delicata Jeanne „va domni într-o zi asupra inimii unui rege”. Nimeni nu s-a gândit, că profeţia se va împlini, întrucât reputaţia familiei Poisson era deplorabilă: tatăl, prins cu nereguli financiare, fusese condamnat la exil, iar mama era o prostituată notorie.

Madame-de-Pompadour La 19 ani, Jeanne-Antoinette, zisă Reinette, avea deja o „frumuseţe periculoasă”, așa că, Lenormant de Tournehem s-a grăbit să-i caute un soț, în persoana nepotului său, Charles-Guillaume Lenorment d’Etiolles, pe care-l desemnează în același timp drept legatar universal. Oficiată la 9 martie 1741, căsătoria începea sub cele mai bune auspicii. Mirele avea 24 de ani (cu patru luni mai mult de cât mireasa), era inteligent, cult, îndreptat spre o carieră sigură de om de afaceri și, cu toate că ar fi putut pretinde o partidă mult mai bună, se îndrăgosti nebunește de tânăra lui soție. După ce primul copil muri în fașă, perechea fu dăruită cu o fetiță, Alexandrine.

Madame-de-Pompadour-moda

Tânărul cuplu pătrunde în lumea saloanelor pariziene iar doamna d’Etiolles îşi va deschide un salon, atrăgând lumea ştiinţifică şi literară a vremii, în care, Montesquieu, Marivaux, Fontenelle și Voltaire erau oaspeți frecvenți. Era Epoca de Aur a Luminilor, a „libertății de gândire”, iar Enciclopediștii care au marcat acest secol, au admirat inteligența ei și i-au fost prieteni.

Voltaire
Voltaire

În 1745, Ludovic XV, se afla în doliu după moartea amantei oficiale, doamna de Chateauroux, adică, era liber… Invitată la un bal mascat spre a celebra mariajul Delfinului Ludovic de Franţa cu Maria Teresa a Spaniei, doamna d’Etiolles, costumată în zeiţa Diana, dansează pentru prima dată cu regele, deghizat în cerb. În săptămânile următoare, vizitele doamnei d’Etiolles la Versailles nu trecură neobservate, iar în decurs de o lună, era instalată în apartamentele fostei amantei regale şi ridicată la rangul de marchiză de Pompadour. Avea să rămână alături de rege timp de 20 de ani și se poate spune că, „nici o amantă regală n-a fost vreodată atât de puternică și nici n-a atins un asemenea grad de celebritate”. Chiar dacă e vorba de o celebritate controversată, minată de multe stereotipuri și care a lăsat fără răspuns mai multe întrebări.

Ludovic al XV-lea
Ludovic al XV-lea

Pentru a ajunge mai repede la ea, regele a poruncit ca între apartamentul său şi cel al doamnei să fie construită o scară secretă, rămasă celebră. Este scara pe care el s-a strecurat adeseori pentru a pune ţara la cale şi aici au fost luate cele mai importante hotărâri ale domniei lui Ludovic al XV-lea. Marchiza de Pompadour este cea care îl va consilia pe rege în construirea palatelor Elysée şi Petit Trianon şi va susţine înființarea Școlii Regale Militare, un institut care avea să se ocupe de educarea gratuită a cinci sute de tinere vlăstare ale nobilimii, destinate carierei militare. Realizat de Jaques-Ange Gabriel, superbul complex arhitectonic pe care-l putem admira și astăzi, la capătul pieței Champ de Mars, arată cât de bine știa gustul doamnei de Pompadour să îmbine exigența utilului cu un ideal de eleganță clasică. Ecole_Militaire

Mai mult de atât, ea va fi cea care va determina manufactura de la Vincennes să-și perfecționeze tehnicile în așa fel âncât să poată concura porțelanurile de Saxonia. Transferată la Sevres din voința explicită a marchizei, fabrica realizase culori – printre care celebrul roz de Pompadour – și motive decorative de o asemenea calitate și eleganță, că devine una dintre cele mai celebre din Europa.sevres

Ambiția, energia, inteligența și tenacitatea nu erau însă suficiente ca s-o facă pe favorita regelui să uite de precaritatea propriei sale poziții. Așa că, Jeanne își apără statutul de amantă regală, cu o îndârjire de leoaică, atunci când mai tânăra Marie-Louise O’Murphy de Boisfaily va încerca să se strecoare în inima regelui. Doamna de Pompadour a dispus măritişul rivalei cu un aristocrat mărunt şi alungarea ei de la curte.

Marie-Louise O’Murphy
Marie-Louise O’Murphy

Marchiza devenise parte integrantă din viața regelui, singura care știa cum să combată crizele lui de descurajare, angoasele, ipohondria. Îi cunoștea gusturile și obiceiurile. Dar, mai era – marfă rară la Versailles – și o prietenă loială, afectuoasă și tandră, ale cărei interese coincideau perfect cu ale lui. Influenţa politică, exercitată din umbră era incontesabilă. Mai gravă a fost intervenţia ei însă, în negocierile dintre Franţa şi Austria. Măgulită de complimentele pe care ministrul austriac de externe i le făcea, doamna de Pompadour l-a convins pe rege să semneze o alianţă, defavorabilă Franţei. De aici şi până la războiul de 7 ani, cu urmările sale dezastruoase pentru francezi – pierderea provinciilor din America de Nord în favoarea englezilor – n-a fost decât un pas.

Doamnei de Pompadour puţin i-a păsat şi a continuat politica de intrigi, chiar dacă Franţa era pe marginea prăpastiei. Îmbătrânită înainte de vreme, din cauza exceselor, bolnavă de tuberculoză, a recurs la o ultima metodă de a-şi păstra influenţa asupra regelui, furnizându-i amante tinere, care-i spuneau tot ce se petrece la curte. Madame-de-Pompadour1

Madame de Pompadour a murit la 43 de ani pe 15 aprilie 1764. Imediat după aceea, trupul său acoperit doar cu un simplu giulgiu, părăsi pentru totdeauna palatul unde trăise timp de douăzeci de ani. La aflarea veștii despre moartea ei, Ludovic al XV – lea anulase ceremonia numită grand couvert și se retrăsese în apartamentele sale. Două zile mai târziu, regele adrsă vechii lui prietene un ultim, solitar omagiu, urmărind de departe, de pe o terasă a palatului, cortegiul funerar care o conducea, sub o ploaie torențială, spre lăcașul ei veșnic. Întors în apartamentul său, cu fața brăzdată de lacrimi, suveranul îi mărturisea cu amărăciune lui Champlost, servitorul care-l însoțea: ”Iată singurul omagiu pe care i l-am putut aduce”.

Pe scara doamnei de Pompadour se auzeau deja, aşa cum anunţase Voltaire, paşii pantofilor auriţi care coborau şi cei ai tălpilor desculţe şi aspre, care urcau….Venea Revoluția.

Versailles
Versailles

M. V.

Surse:
Istoria Franței – Jaques Madaule (Editura politică, 1973)
Memoriile Ducelui de Choiseul (Mercure de France, 1982)
Amante și regine – Benedetta Craveri (Editura Curtea Veche, 2009)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*