De o parte și de alta a Prutului, bucătăria românească se întrepătrunde cu cea aparținând lumii slave. Întâlnim, așadar, multe mâncăruri de influență poloneză, ucraineană și rusă, iar o mare parte din cuvintele din „bucătărie” sunt martore savuroase ale acestor împrumuturi.
Borșul rusesc are două caracteristici principale. Una este prezența sfeclei roșii, care îi schimbă culoarea și gustul. Cea de a doua caracteristică, este abundența legumelor, borșul acesta fiind gros și sățios, deși îi lipsește orice urmă de proteină sau grăsime animală. Cu o excepție: vom adăuga smântână – și o vom face din belșug – în zilele de dulce ori, dacă e postul Paștelui, în săptămâna albă, zisă și a brânzei.
Numai că, noi suntem acum în postul Crăciunului, cel generos cu dezlegările la peste, dar restrictiv când e vorba de lactate și brânzeturi.
Ce ar trebui să știi atunci când alegi să pregătești, pentru masa de prânz, un borș rusesc?
În primul rând, ai nevoie de o sfeclă roșie mijlocie, o țelină, doi morcovi, varză crudă, un dovlecel, doi cartofi, o ceapă, 1 l de borș, 3 roșii coapte, un pahar de smântână (facultativ), leuștean, ulei, sare. Se curăță legumele, se taie cuburi mici și se călesc în ulei, împreună cu ceapa și varza, tocate. Când se înmoaie ușor, legumele se trec în 2 litri de apă caldă și se fierb, acoperit, o jumătate de oră.
Se sărează după gust și se continuă fierberea, se încearcă legumele, cu precădere sfecla, care fierbe mai greu, și se adaugă roșiile decojite și tăiate felii subțiri. După 10 minute se adaugă borșul fiert separat, o lingură de ulei, leuștean tocat și se ia oala de pe foc.
Daca nu-i zi de post, se drege cu smântâna pusă direct în farfurie și se servește cald.
