Sunt multe călătoriile sau excursiile în care, surpriza descoperirii unor lucruri cândva știute, dar uitate, ocupă un loc de seamă și abia în felul acesta devin amintiri de neșters. Pentru mine, printre multe astfel de amintiri s-a strecurat și Amiens, orașul lui Jules Verne. Pentru că da, deși am fost o pasionată cititoare a domnului Verne și cunoșteam numeroase amănunte biografice referitoare la el, uitasem pur și simplu că aici și-a petrecut 34 de ani din viață și că aici se odihnește în cimitirul Madeleine.
Așa se stabilește în Amiens, iar recunoștința cetățenilor orașului este imensă. Universitatea îi poartă numele, Casa Jules Verne este Muzeul Jules Verne, o stradă se numește desigur Jules Verne și numeroase plăci de pe fațadele unor clădiri amintesc trecătorilor că marele scriitor a fost pentru o perioadă de timp, locatar sau oaspete în respectiva casă.
Așezat pe malurile râului Somme, orașul Amiens a fost la începutul istoriei sale o așezare a tribului galic al ambianilor purtând numele de Samarobriva (Podul de pe Somme). După cucerirea Galiei de către romani, așezarea se transformă într-o puternică fortificație romană, cunoscută ca Ambianum, până prin 1185 când regele Franței, Ludovic al IV – lea „o atașează” coroanei și devine un centru de referință pentru această zonă, expusă unei tumultuoase istorii.
În 1435 a fost anexat de Burgundia iar în 1597 a fost cucerit de spanioli.
Istoria orașului a urmat drumul sinuos și dramatic al celor mai multe localități din zonă. Recucerit de Henric al IV-lea devine, în 1790, capitala Picardiei.
La 27 martie 1802 aici s-a semnat un Tratat între Anglia, Franța, Spania și Republica Batavă (Olanda) prin care aliații și-au recuperat fostele colonii și care a dus la o pace de 14 luni în timpul războaielor napoleoniene.
În 1870 a fost ocupat de prusaci, pentru ca în 1918 să devină teatrul unor violente lupte împotriva germanilor. Ocupat din nou de Germania, în timpul Celui de al Doilea Război Mondial, a fost scena celebrei Bătălii de la Amiens în timpul celor o sută de zile de ofensivă antigermană fiind puternic bombardat de britanicii din Royal Force. Distrus în mare parte, a fost refăcut în anii de după eliberare pe baza planurilor urbanistice concepute de Pierre Dufau.
Marea atracție a orașului a fost și este Catedrala Nôtre Dame d’Amiens, cea mai mare catedrală gotică din Franța, despre care s-a păstrat o inscripţie aflată în centrul unui desen în formă de labirint de pe podeaua navei centrale. Potrivit acestei inscripții, lucrările la catedrală au început în 1220 sub conducerea arhitectului Robert de Luzarches, continuate apoi de Thomas de Cormont și de fiul acestuia, Regnault, care a şi terminat-o în 1288. Cei trei sunt creatorii uneia dintre cele mai graţioase şi mai frumoase construcţii ale artei gotice.
Închinată Sfintei Fecioare, catedrala este un magnific muzeu în aer liber, plin de statui și basoreliefuri, iar în interior, cu numeroase obiecte de mare valoare și relicve prețioase, printre care și capul lui Ioan Botezătorul, cu puteri tămăduitoare, conform legendelor locale. În 1981 Catedrala din Amiens a fost înscrisă pe lista patrimoniului universal UNESCO, iar în 1998 a fost desemnată ca „o etapă” din pelerinajul dinspre Nord, spre Sud, către altarul Sfântului Iacob din Santiago de Compostella.
Amiens este de asemenea orașul Sfântului Martin de Tours (mort în jurul anului 397) care la poarta de intrare în cetate și-a „împărțit” mantia cu un sărac ce tremura de frig.
La câteva minute de mers pe jos de la Catedrală descoperim Grădinile Plutitoare, acoperind o suprafață de circa 300 de hectare, străbătute de 65 de kilometri de canale. Odinioară mlaștini, exploatate inițial pentru turbă, iar mai apoi, transformate în grădini de zarzavat, astăzi constituie o rezervație de floră și faună, ce poate fi explorată fie pe jos, pe cărări special amenajate, fie cu barca.
De altfel, orașul este un paradis de parcuri și grădini de tot felul: Grădina Zoologică, Grădina Botanică, Grădina Medievală și Grădina Arheologică.
Deși Amiens nu este un oraș mare (circa 120 de mii de locuitori), locuitorii se mândresc cu o serie de clădiri impunătoare, dar mai ales cu celebrul cartier Saint-Leu, o mică Veneție a Franței. Situat pe malurile canalelor, cartierul este plin de vechi căsuțe acoperite de flori și verdeață.
În zilele de târg, negustorii își aduc mărfurile în bărci, iar clienții le cumpără direct prin ferestre. Este o imagine plină de pitoresc și culoare, imagine înveselită de prezența numeroaselor cafenele, restaurante, mici ateliere meșteșugărești și mori de apă. Vara, când zona este invadată de turiști, în teatrul de marionete din inima cartierului, pot fi urmărite spectacole cu celebra păpușă Lafleur, în rolul unui înflăcărat erou, apărător al limbii și tradițiilor picarde.
În secolul al IX – lea, Amiens s-a bucurat de o viață culturală plină de strălucire, datorată „Academiei de științe, literatură și artă”, din care făceau parte istoricul Alberic de Calonne, familia Yvert, desenatorul Gedeon Baril, editorul și tipograful Hetzel, iar din 1872, Jules Verne, desigur.
Puternic ancorat în viața urbei, Verne a fost ales consilier municipal în anul 1888, funcție pe care a păstrat-o timp de 15 ani fiind unul dintre cei care a susținut (inclusiv financiar) construirea Circului Municipal din oraș.
Vorbind de atracțiile turistice ale orașului, la fel de însemnat este și Muzeul Picardiei, construit între 1855-1867, în timpul domniei lui Napoleon. Printre cele mai frumoase din Franța, muzeul găzduiește, pe lângă colecțiile de artefacte arheologice și sculpturi din secolul al XIX-lea, câteva din compozițiile monumentale realizate de Puvis de Chavannes.
M.V.
Foto: arhiva personală și wikimedia
