Cetatea Enisala

De văzut: Țara Dobrogei

Dobrogea este o zonă a contrastelor, o regiune umedă și în același timp secetoasă, un loc în care se află cel mai nou şi mai valoros teritoriul al țării: Delta Dunării. Dar, Dobrogea nu înseamnă numai mare şi Deltă. Provincia multiculturală a adunat de-a lungul secolelor vestigii, istorie şi monumente de la mai toate etniile care s-au perindat la un moment dat pe țărmurile Mării Negre, fie că este vorba de grecii şi romanii din antichitate sau de turcii otomani din evul mediu.

Istoria, îngropată

În Dobrogea, turismul este practicat, de cele mai multe, pe cont propriu, în lipsa unor forme organizate. Turismul arheologic este aproape nul. Cetăţile greceşti sau romane, vestigii ale începuturilor creştinismului, mănăstiri, tradiţii dobrogene, rezervaţii naturale unice sunt ascunse de ochii publicului larg. Coloniile greceşti de la Marea Neagră sunt unicele monumente istorice de acest fel din România. În afară de Tomis şi Callatis, care sunt accesibile turiştilor deoarece peste ele s-au suprapus oraşele moderne Constanţa şi Mangalia, celelalte sunt mult prea puţin căutate. În aceeaşi situaţie se află şi aşezările romane sau bizantine precum Adamclisi, Capidava, Noviodunum, Enisala, Albeşti, Ulmetum, Ibida sau Troesmis.

Cetatea Enisala

Cele mai multe dintre ele nu beneficiază nici măcar de un ghid. Ce să mai vorbim de căi de acces, restaurante sau spaţii de cazare! Siturile arheologice ale creştinismului primar reprezintă o categorie aparte. Complexul rupestru de la Basarabi de exemplu, se află în conservare şi nu a fost niciodată deschis publicului larg. La fel şi Mormântul Pictat sau bazilicile creştine de la Constanţa. Într-o stare mult mai gravă se află bisericuţa rupestră de la Independenţa, care se află într-o paragină totală, sau complexul călugăresc de la Slava Rusă care a stat îngropat zeci de ani, până a fost distrus de buldozerele unui investitor local.

Rezervaţiile naturale sunt importante doar pentru specialişti…

Munţii Măcin sunt unici în România cel puţin pentru faptul că sunt cei mai vechi (în momentul formării erau mai înalţi decât Himalaya). Din cauza eroziunii accentuate au un aspect foarte arid şi stâncos, cu creste şi vârfuri ascuţite. Din granitul acestor munţi s-au construit numeroase edificii în România, dar şi în multe ţări din Europa. Parcul Naţional Munţii Măcin adăposteşte un număr foarte ridicat de specii de plante şi animale ameninţate cu dispariţia, din care multe sunt întâlnite în România doar în Dobrogea, peşterile din Dobrogea sunt, de asemenea, cuprinse în cadrul unor rezervaţii naturale, dar şi arheologice sau paleontologice. Limanu este singura peşteră labirintică din România; în galeriile ei au fost descoperite picturi religioase şi altare păgâne. Peştera Liliecilor şi La Adam prezintă de asemenea urme ale locuirii lor în perioada precreştină. Peştera Casian poartă urmele amenajării ei ca schit al creştinilor din primele secole, iar în Peştera Movile au fost descoperite animale ce trăiesc într-un mediu cu o mare concentraţie de hidrogen, mediu considerat până la descoperirea ei ca fiind ostil vieţii. Cercetătorii care au descoperit-o lucrează în prezent la NASA.

Rezervaţii unice pentru microclimatul specific, pentru speciile ce plante sau animale ce trăiesc aici sunt Canaraua Fetii, Pădurea Hagieni, Pădurea Fântâniţa-Murfatlar, Masivul Geologic Cheia, Grindul Chituc, Grindul Lupilor.

Merită să vizitați:

Prima colonie greacă de pe ţărmul de vest al Mării Negre este amplasată pe malul Lacului Sinoe. Este vorba despre CETATEA HISTRIA, cel mai mare oraş antic de pe teritoriul ţării noastre. Cetatea Histria a fost construită în secolul al VII-lea ÎH şi s-a dezvoltat continuu, timp de 1300 de ani. Complexitatea acestei metropole străvechi poate fi vizitată şi explorată şi în prezent. Orice vizită în Cetatea Histria este o lecţie de istorie.

Un oraş subteran care nu îţi dezvăluie misterele sale – aşa este caracterizată PEȘTERA LIMANU, situată în apropiere de Mangalia. Această ramificaţie de galerii din subteran este cea mai mare din Dobrogea. Şi mai bizar este faptul că unele galerii au forme geometrice regulate şi sunt dispuse precum străzile şi arterele principale ale unui oraş. De Peştera Limanu se leagă numeroase legende, iar mulţi dintre vizitatorii care s-au aventurat în galerii mai mult decât era cazul nu s-au mai întors.


MOSCHEA ESMAHAN-SULTAN din Mangalia este cel mai vechi lăcaş de cult musulman din România. Construită în stil maur, geamia a fost ridicată în 1573 de prinţesa Esma, soţia marelui vizir Sokollu Mehmed Paşa, în memoria tatălui său, sultanului otoman Selim al II-lea. Construcţia este făcută din piatră cioplită manual de meşterii pietrari turci, iar zidurile au o grosime de 85 de centimetri. Zidăria din blocuri de piatră a fost făcută fără a se folosi vreun liant, ci numai scoabe din oţel turnate pe loc în orificii făcute în piatră. Pe terasa minaretului se ajunge pe o scară de piatră în spirală, foarte îngustă. De acolo se vede panorama oraşului şi semiluna aurie care străluceşte în vârful geamiei.

Cel mai nou teritoriu al Europei, DELTA DUNĂRII, este cea mai complexă rezervaţie de floră şi faună din Europa. Acest loc mirific, aflat în permanentă transformare este casă pentru un număr impresionant de specii de peşte, păsări şi animale. Grindurile, ostroavele, stufărişul, lacurile şi canalele se contopesc într-un peisaj idilic. Delta Dunării este o destinaţie ideală pentru o escapadă în mijlocul naturii.

LACUL TECHIRGIOL, situat în apropierea staţiunii Eforie Nord, este renumit pentru proprietăţile curative ale nămolului negru. Techirghiol este cel mai mare lac salin din România şi nu îngheaţă niciodată datorită concentraţiei mare de sare. Lacul Techirghiol este locul unde îţi poţi vindeca trupul, tratamentele cu nămol fiind folosite încă de pe vremea egiptului antic. Pe malul lacului sunt amenajate şi plaje pentru nudişti.

CHEILE DOBROGEI. Rezervația Cheile Dobrogei se întinde pe o suprafață de 285 de hectare. Accesul se realizează numai auto pe ruta Hârșova sau Constanța (depinde de direcția de mers) – Kogălniceanu spre localitatea Târgușor (12Km). La jumătatea satului este indicator dreapta, spre Pantelimon. După 8 km pe câmp, apare indicatorul cu „Rezervația Cheile Dobrogei”. Peisajele sunt de o frumusețe rară – șanțuri naturale și chei brăzdează malurile abrupte ale văii, peșteri săpate în calcar, precum „La Adam” și „Peștera Liliecilor” cu specii de plante deosebite, dar și descoperiri arheologice importante.

PĂDUREA BABADAG. Pădurea Babadag situată în zona Podișului Babadag este una dintre pădurile reprezentative din peisajul nord-dobrogean. Rezervația naturală declarată arie protejată prin hotărâre de Guvern, se întinde pe o suprafață de 524,60 hectare și este inclusă în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei) aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.

LACUL IACOBDEAL. Lacul numit de localnici ‘La Fântână’ este un lac antropic, format într-o cuvetă rezultată din extragerea granitului. Se află pe raza comunei Turcoaia, într-o fostă carieră de piatră de pe dealul Iacobdeal. Accesul spre lac se face din DN 22D Măcin – Cerna, spre comuna Turcoaia, pe DJ 222H. Lacul poate fi inclus în aria obiectivelor turistice ale Munților Măcinului, datorită modului său de formare, unic în țară, potrivit ecomuntiimacinului.wordpress.com.

Puțină istorie…

Dobrogea este singura provincie românească al cărei nume provine de la un personaj istoric real.
În evul mediu, între 1320-1322, Dobrogea este menţionată documentar cu numele de „Ţara Covarnei”, ca formaţiune politică independentă (probabil că exista anterior), recunoscută de Bizanţ. În 1346 era condusă de Balica. Acesta particpă la războiul civil din Imperiul bizantin (1341-1347). După moartea lui Balica, în 1348 în fruntea statului dobrogean a venit Dobrotici.

Primele informaţii despre Dobrotici apar în contextul războiului civil din Bizanţ, care l-a opus, între 1342-1347, pe împăratul Ioan V Paleologos, pretendentului Ioan Cantacuzino, viitorul împărat Ioan VI. În Istoria sa, ex-împăratul Ioan VI Cantacuzino relatează că, în anul 1346, regenta Anna de Savoia, mama împăratului Ioan V, i-a cerut sprijin arhontelui Balica al Carvonei, care „i-a trimis în ajutor împărătesei pe fraţii săi, Theodor şi Dobrotici, în fruntea a o mie de ostaşi aleşi; aceştia, trecând prin oraşele de pe ţărmul Pontului, le-au convins să se îndepărteze de împărat şi să treacă de partea împărătesei”.

La Constantinopol, Dobrotici a fost căsătorit cu fiica megaducelui Alexios Apokaukos, principalul susţinător al taberei Paleologilor, şi făcut „strateg al armatei romeilor”, respectiv comandant al armatei imperiale. În noua sa funcţie, a fost trimis să cucerească importantul punct strategic care era cetatea Selymbriei (azi Silivri, Turcia), controlată de adepţii lui Ioan Cantacuzino.

Dobrotici

Împăcarea survenită între Ioan V şi Ioan VI, devenit co-împărat, l-a găsit pe Dobrotici comandant al cetăţii Mydia (azi Midje), pe care nu a predat-o celor doi împăraţi decât în iunie 1348, numai sub presiune militară şi în condiţiile stabilite de el. Foarte probabil, în acelaşi an, în urma morţii fraţilor săi Balica şi Theodor, Dobrotici a ocupat tronul Ţării Carvonei (Cavarnei) în calitate de vasal formal al Bizanţului, care i-a acordat titlul de despot. Printr-o politică energică, Dobrotici a reuşit să unifice sub sceptrul său cea mai mare parte a teritoriilor danubiano-pontice, punând bazele unui nou stat de sine stătător, Despotatul Dobrogean. Monedele emise de el, care conţin iniţiala T, a formei greceşti a numelui său, asociată cu însemnul despotal, litera grecească Dobrotici, şi semnul crucii, semnificând „stăpânitor din mila lui Dumnezeu”, sunt edificatoare din acest punct de vedere.

În 1364-1365, susţine Bizanţul în acţiunea de stopare a expansiunii Bulgariei, fapt ce i-a permis să-şi extindă stăpânirile în detrimentul acesteia. Acţiunea de unificare a tuturor teritoriilor dobrogene, inclusiv ale celor de la gurile Dunării, l-a adus în conflict cu Genova, care deţinea în zonă importante stabilimente, precum cele de la Vicina, Chilia, Lykostomo sau Bambola (Enisala), conflict ce va dura din jurul anului 1360 până după moartea sa, în 1387.

În 1366-1367 a colaborat cu contele Amedeo VI de Savoia pentru eliberarea împăratului Ioan V, blocat de bulgari la Vidin. În 1369, Dobrotici a susţinut, împreună cu domnul Ţării Româneşti, Vladislav I, reinstalarea ţarului Ivan Stracimir la Vidin, devenind, alături de domnul muntean, garantul acestei restaurări. Împotriva Genovei s-a aliat cu Veneţia şi cu Imperiul Bizantin, încuscrindu-se cu familia imperială a Paleologilor (după 1369). Aceste alianţe i-au permis să angajeze statul dobrogean şi într-o politică pontică de mare anvergură, în cadrul căreia se înscriu şi cele două tentative, din 1373 şi 1376, de a-l instala pe tronul Imperiului Marilor Comneni de la Trapezunt pe ginerele său, Mihail Paleologos, cu concursul celor două puteri aliate. După aceste acţiuni ostile şi-a normalizat relaţiile cu Imperiul de Trapezunt, cu care va colabora, inclusiv militar, în conflictul cu Genova.
În 1376, Dobrotici s-a văzut confruntat cu uzurparea unuia dintre fii, Terter, care a scos de sub autoritatea sa Dristra (Silistra) şi teritoriul din sud-vestul statului dobrogean, punând aici bazele unei stăpâniri proprii, Despotarul Dristrei. Domnia lui Dobrotici s-a încheiat în condiţii necunoscute, la o dată cuprinsă între 15 februarie 1385 şi septembrie 1386.

Caliacra

Mormântul nu i se cunoaşte, dar, probabil, a fost la Caliacra. I-a urmat la tron fiul său lvanco. Una dintre fiicele lui Dobrotici al cărei nume nu este știut, a fost soţia prinţului bizantin Mihail Paleologos. Există şi opinii că o altă fiică, Ana, ar fi fost soţia lui Radu I şi mama lui Mircea cel Bătrân. Întemeietor de ţară despotul Dobrogei, „strălucitul domn Dobrotici, de bună amintire”, cum îl numeau chiar adversarii lui, genovezii, în tratatul din 1387, încheiat cu fiul şi urmaşul său Ivanco, poate fi pus, fără nici o reţinere, alături de marii săi contemporani şi omologi, Basarab I şi Bogdan I, întemeietorii celor două state medievale româneşti de sine stătătoare.

M.V.

sursa: wikitravel.com

Geografia României. Județul Constanța – Editura Științifică, București, 1988

Foto: pinterest.com

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*