Așezat pe țărmul Marii Egee, orașul Salonic sau Tessaloniki, cum îi spun localnicii, este situat în nordul Greciei, în regiunea istorică Macedonia, fiind al doilea oraș ca mărime al țării. Important centru cultural și comercial, orașul a fost fondat în anul 315 i. Hr. de Cassandru, rege al Macedoniei, care i-a dat numele soției sale Tessaloniki, fiica regelui Filip și sora vitregă a lui Alexandru Macedon. Un nume menit să amintească victoria (nike) obținută de Filip în bătălia din Tesalia.
Potrivit lui Strabon, Tessalonik a fost înființat pe locul unei terme antice, fiind format din unirea a douăzeci și cinci de mici sate, orașul antic fiind proiectat de către Hippodaminan. Dezvoltarea sa a fost încurajată în timpul perioadei romane, prin faptul că a fost numit capitala Macedoniei și, odată construit Via Ignatia (drumul istoric care unea Răsăritul și Apusul), orașul a devenit și mai prosper. Sub Caesar Augustus, Salonicul a devenit cel mai important centru militar din Macedonia, iar ceva mai târziu, a servit ca reședință lui Pompei și trupelor sale 49 i.Hr. când acesta a trebuit să se refugieze de Iulius Caesar.
Orașul s-a dezvoltat în continuare sub împărații Adrian, Traian și Dioclețian, îmbogățindu-se cu numeroase temple și monumente. Salonic s-a bucurat de o deosebita popularitate și a fost locul celei de a doua călătorii misionare a Sfântului Apostol Pavel, care a predicat în principala sinagogă de aici, punând bazele creștinismului în zonă. Se crede chiar, că prima scriere a Noului Testament ar fi Prima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către tesalonikieni.
Tot aici a trăit și Galeriu, după ce a devenit împărat al jumătății răsăritene a Imperiului Roman, tiranul care a instituit persecuții împotriva comunității creștine din Tessalonia. Unul dintre martirii acelor timpuri a fost Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, devenit ulterior ocrotitorul orașului. Sub Constantin cel Mare, un nou port și alte îmbunătățiri urbane au condus la declararea Salonicului drept cel mai important oraș din nordul Greciei.
În 904, orașul a fost asediat și ocupat de către sarazini, care au luat 22.000 din cetățenii săi ca sclavi. Mai târziu, în 1387, este ocupat de armatele otomane și rămâne câteva secolele sub administrația turcă.
După expulzarea evreilor din Spania, în 1492, aproximativ 20.000 de iudei s-au stabilit în Salonic repopulând orașul. În timpul primului război balcanic, Salonic a fost eliberat de ocupația turcă în 1912, orașul fiind cedat Greciei. Spre sfârșitul Primului Război Mondial, în 1917, un incendiu devastator a distrus o mare parte din oraș, ulterior fiind necesară reconstruirea unor zone extinse. 
Ocupat de musulmani, cunoscând ravagiile incendiilor, ale cutremurelor și ale celor două mari războaie ale secolului trecut, Salonic a rămas și s-a păstrat ca un oraș multietnic, cunoscând după 1950 o nouă și rapidă transformare urbanistică. Atins de cutremurul din 1987, Salonic și-a revenit total și este astăzi o destinație turistică atractivă.
Multe personalități din diferite colțuri ale lumii și-au legat numele de oraș, printre aceștia numărându-se: Alexandru Macedon, Aristotel, Cleopatra, Cicero, Pompei. Tot aici s-a născut, în 1881, Mustafa Kemal Atatürk, făuritorul Turciei moderne. Casa natală, transformată în muzeu, este sediul Consulatului turc.
De văzut…
Pentru vizitatorii Salonicului, aproape toate siturile antice mai importante, localizate lângă centrul orașului, pot fi vizitate fără probleme, per pedes. Chiar și Turnul Alb (acum Muzeul Bizantin) aflat pe faleză, poate fi vizitat mergând pe jos.
Construit din porunca sultanului Suleyman Magnificul, Turnul Alb a fost ridicat pe fundațiile unui alt turn, atribuit constructorilor cruciați francezi. Nu se cunoaște exact anul construcției; cea mai veche inscripție de pe zidurile sale datând din anul 1500. Conceput ca un turn de apărare, a îndeplinit diferite scopuri: garnizoană, închisoare, laborator de meteorologie. Are formă cilindrică, o înălțime de 27 de metri, diametrul de 23 metri, cu un foișor de plasat în vârf. În zilele noastre găzduiește Muzeul Bizantin, expunând icoane, monede, mozaicuri.
Turnul Alb este simbolul Salonicului și este mărturia vie a toleranței religioase de aici și a încercărilor de a repara greșelile trecutului. În 1826 sultanul Mahmud al 2 – lea a ordonat uciderea tuturor soldaților creștini care fuseseră trecuți la islamism forțat, acuzându-i de lipsă de loialitate. În 1913, când grecii au recâștigat orașul Salonic, au luat decizia de a vopsi în Alb turnul orașului ca simbol al purificării. Este unul dintre obiectivele turistice obligatorii de văzut în Salonic, nu doar ca monument istoric, ci și pentru priveliștea asupra golfului pe care o oferă terasa turnului.
După Turnul Alb, cel mai vizitat monument antic din Tessalonik este Arcul lui Galeriu, un arc triumfal ridicat în 304 d.Hr., în amintirea victoriei împăratului contra perșilor (297). În direcția opusa Arcului se află Palatul lui Galeriu, partea cea mai importantă și mai bine conservată a ansamblului arhitectural ridicat de acest conducător. Un alt vestigiu antic este Forumul Roman (sec II-III ) care a servit ca agora în timpul perioadei elenistice.
În imediata vecinătate, în susul străzii Sfântul Apostol Pavel, se găsește Rotonda, o construcție masivă din cărămidă, care a servit drept biserica (sec. V), catedrală (sec. XV), iar apoi, ca moschee (sec. XVI). Construit pentru a servi ca mausoleu lui Galeriu, edificiul este cunoscut astăzi ca Sfântul Gheorghe, după numele bisericuței adiacente, fiind folosit ca spațiu pentru evenimente culturale.
Tot în apropierea Palatului Galeriu se găsesc cele mai bune cafenele ale orașului, dar sfatul meu este să încercați totuși o cafenea tradițională, pe una din străduțele mai puțin bântuite de turiști, unde bătrâneii joacă table și șah savurând o cafea tare, obligatoriu însoțită de un pahar de apă rece. Atâta doar că în aceste mici localuri, deși nu este interzisă intrarea femeilor, nu am văzut nici o reprezentantă a sexului frumos!
Orașul are două universități: Universitatea „Aristotel”, cea mai mare din Grecia și Universitatea Macedoniei. În capătul zonei Aristotelous se află Yeni Hamam, o baie turcească din secolul 17, restaurată și folosită în prezent ca sală de concert. Cealaltă baie turcească, aflată în Piața Egnatia, se numește Bey Hamam și găzduiește îndeosebi expoziții de artă și fotografie.
Nu departe de Yeni Hammam se află biserica Sfântului Dumitru, una dintre cele mai importante din oraș și care adăpostește moaștele sfântului, aduse în fiecare an la București, la Catedrala Mitropoliei. Ridicată în secolul al V-lea, pe mormântul sfântului, biserica este o construcție aparte, cu cinci nave și trei altare. Remarcabile sunt mozaicurile din secolele al VI-lea și al IX-lea, dar și excepționalele ornamente din marmură. Biserica a fost mistuită de foc în incendiul din 1917, fiind reconstruită în perioada 1926-1948, din materiale, pe cât posibil originale.
Alte două biserici cunoscute sunt Mănăstirea Sfânta Sofia, cea mai mare și mai renumită biserică bizantină din Salonic, Panagia Chalkeon, datând din secolul al XI-lea sau Sfinții Apostoli, din secolul al XIII-lea, cu un ciudat decor de cărămidă.
În fine, mai trebuie să vă recomand o plimbare de seară pe faleza dominată de statuia ecvestra a lui Alexandru Macedon… Realizată în 1973 de sculptorul Evangelos Moustakas, monumentul a fost montat în 1974 și de atunci, legendarul cuceritor, turnat în bronz, veghează asupra orașului, orașul său.
M. Vaida
Foto: wikitravel
