Plină de istorii sângeroase și legende fascinante, Muntenegru este una dintre cele mai frumoase țări din Europa, numele țării reprezentând adaptarea denumirii venețiene, Montenegro, a numelui autohton Crna Gora (Muntele Negru).
Descris de Yahoo Travel ca având „actualmente a doua cea mai rapidă creștere a pieței de turism din lume (după China)”, Muntenegru apare în fiecare an, din ultimii zece, ca destinație turistică de top în ghidurile de prestigiu întocmite de Lonely Planet și Trip Advisor, împreună cu Grecia, Spania și alte atracții turistice mondiale.
Și asta deoarece, începând din 2006, Guvernul Muntenegrului și-a stabilit drept prioritate de top dezvoltarea țării ca „destinație turistică de elită”. Politicile fiscale adoptate în acest scop și strategia națională de a face din turism o contribuție majoră la economia muntenegreană au dat roade prin numeroasele proiecte implementate deja, cum este Porto Montenegro, în timp ce în alte locații, ca: Plaja Jaz, Buljarica, Velika Plaža și Ada Bojana au cel mai mare potențial de a atrage investiții viitoare și de a deveni puncte turistice premium la Marea Adriatică. Pentru că, este limpede că industria turismului aduce venituri, creează locuri de muncă și, mai ales, nu poluează!
Muntenegru își are capitala la Podgorica (Podgorița), cel mai mare oraș al țării, aflat la egală distanta atât de stațiunile montane de schi alpin, cât și de cele balneare de la Marea Adriatică. Este situat în Valea Zeta și udat de apele râurilor: Zeta Moraca, Ribnica, Sitnica și Cijevna.
De-a lungul timpului orașul a avut mai multe denumiri: la început Birziminium, apoi Ribnica în Evul Mediu, Podgorica din 1326 și, între 1946-1992, Titograd, în cinstea fostului președinte al Iugoslaviei, Iosif Broz Tito.
Primele așezări omenești din zonă datează din Epoca de Piatră. Mai târziu, regiunea a fost ocupată de două triburi ilirice, poziția strategică a locului fiind propice ridicării unor fortărețe. În secolul al V-lea au sosit aici triburile slave și avare, iar fortărețele s-au dovedit inutile. De aceea s-a construit o nouă așezare, Ribnica, devenită tot mai importantă din punct de vedere politic și comercial, căutat de greci, romani și bulgari.
În secolul al XV-lea orașul a fost cucerit de turci și a urmat o lungă perioadă de stagnare, cu toate că noii conducători au încercat să crească importanța lui strategică și au construit o cetate în scop defensiv. La începutul secolului al XIX-lea orașul a fost ridicat la rang de centru al vilaietului Sicutari, pentru ca în 1878, după Congresul de la Berlin să fie anexat Muntenegrului. În momentul proclamării Regatului Muntenegru, Podgorica devine capitala acestuia și cunoaște o rapidă dezvoltare până la Primul Război Mondial, când este ocupată de Austro-Ungaria. Este eliberată în 1918, dar unit de îndată cu regatul Iugoslaviei.
Bombardat de 70 de ori în timpul celui de al II – lea Război Mondial, Podgorica suferă pierderi imense de vieți omenești și de patrimoniu pentru ca apoi, imediat după stingerea conflagrației, în 1944, să devină Titograd. Orașul își va recăpăta vechiul nume medieval abia în 1992, după căderea comunismului și destrămarea Iugoslaviei.
Deși războaiele iugoslave au ocolit Muntenegru, Podgorica și întreaga țară au cunoscut după 1990 o perioadă de stagnare economică, recuperată însă după declararea independenței ce a decurs în urma referendumului din 2006.
Astăzi, orașul este cu adevărat o capitala europeană, cu o viață culturală intensă, cu o economie axată pe turism și dezvoltarea serviciilor anex, atractivă pentru investitori, cu numeroase construcțiile moderne și elegante, coexistând armonios cu vestigiile trecutului.
Una dintre cele mai pitorești zone ale capitalei este Vechiul Oraș Turcesc, cu străduțele înguste scăpate ca prin minune de ravagiile bombardamentelor din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Casele de aici, construite în stil otoman, magazinele cu produse tradiționale, monumentele și cele doua moschei sunt dovezi ale puternicei influente islamice. Dintre acestea Turnul cu Ceas, Sahat-Kula, construit de Hagi Pașa Osmangic, este un adevărat reper al orașului.
Un monument remarcabil, deosebit de îndrăgit și de turiștii care ii calcă pragul este Castelul regelui Nikola I, transformat în muzeu. În sălile acestuia sunt expuse, pe lângă hainele regelui și ale reginei Maria, o bogată colecție etnografică, arme, steaguri, trofee, documente, fotografii, basoreliefuri și piese de mobilier, precum și 1500 de obiecte de artă.
În oraș conviețuiesc, în principal, trei comunități religioase: ortodocși, catolici și musulmani. Cea mai frumoasă și mai veche biserică este Sfântul Gheorghe, de dimensiuni impresionante, aflată la poalele dealului, Gorika.
Construită în 1903, se remarcă prin soclul din marmură solidă și cele cinci cupole ale sale, fiind locul de veci al familiei Karagheorghevici, familie căreia i-a aparținut, Alexandru I, încoronat rege al Regatului sârbo-croato-sloven în 1921 (numit și Alexandru Unificatorul, acesta s-a născut în Muntenegru, la Cetinje). Un an mai târziu, pe data de 8 iunie 1922, Alexandru se căsătorește cu Principesa Maria de România, fiica Regelui Ferdinand al României și a Reginei Maria. La 6 ianuarie 1929, Alexandru I schimbă denumirea țării în Regatul Iugoslaviei.
Orașul se mândrește de asemenea cu o Universitate, cu o mulțime de teatre și muzee, printre care, Muzeul Orășenesc, Muzeul Marco, Milajnob, Muzeul de Istorie etc. Trebuie amintit și Centrul de Cercetări Arheologice, având în grijă mai multe situri din țară. În apropierea capitalei se înalță muntele Komovi cu mănăstirea Sfântul Ilie, aflată la 1800 metri deasupra mării precum și Lacul Skadar, considerat un adevărat paradis natural.
Foto: wikitravel.com
