Absolvenți de Medicină și medici acuză că în România promovarea examenului de rezidențiat se bazează pe memorarea mai multor cărţi şi reproducerea informaţiilor care, oricum, de multe ori sunt neactualizate sau greşite. Ei propun să fie introdusă o probă clinică, aşa cum se întâmplă în alte state.
Câte 11 ore în fiecare zi, timp de 8 luni, s-a pregătit Doru Oprea pentru examenul de rezidenţiat. A memorat din scoaţă în scoarţă cărţi.
„Există extrem de multe inadvertenţe în ceea ce priveşte conţinutul lor şi, în acelaşi timp, e şi editată destul de slab (…) Multe din noţiuni nu mai sunt de actualitate, în al doilea rând sunt traduceri făcute mot a mot din engleză sau franceză”, explică el. Fără YouTube nu s-ar fi descurcat.
În România, examenul de rezidenţiat înseamnă 200 de întrebări. Candidaţii au la dispoziţie 4 ore pentru a răspunde. Doru crede că ar fi bine dacă s-ar introduce o probă clinică.
De aceeași părere sunt și mulți doctori.
În Spania, examenul pentru stagiul de rezidenţiat include 235 de întrebări și durează 5 ore.
„Sistemul medical din Spania oferă spre ocupare în 2018 peste 8.000 de locuri pentru rezidenţiat în spitale din toată ţara. Peste 12.000 de absolvenţi ai facultăţilor de Medicină, Farmacie, Psihologie sau Biochimie se pregătesc să susţină examenul în februarie, iar punctajul obţinut le va permite să aleagă specializarea şi spitalul la care vor să-şi continue pregătirea”, explică Felix Damian, corespondentul TVR în Spania.
În Belgia, de exemplu, accesul în profesie se face după 7 ani de studii și 2 de specializare.
Profesorii universitari selectează candidaţii care vor lucra în spitale bazându-se pe CV-urile acestora, pe activitatea științifică și practică din timpul facultății.
Nici în Germania nu se dă examen. Candidaţii merg direct la interviuri cu reprezentanţii spitalelor.
