Întâlnirea presei astriste, la Dej

Întâlnirea presei astriste, la Dej

După două ediții consacrate presei dejene (în 2015 și 2016), Despărțământul „Dr. Teodor Mihali” Dej al ASTRA a organizat la sfârșitul anului 2017 (în 29 decembrie) o întâlnire mai amplă, dedicată de această dată presei astriste.

Astfel, în cadrul colocviului „Presa astristă în anul Centenarului Marii Uniri”, la restaurantul „Parkhouse” din Dej, s-a reunit un important număr de directori, redactori și editori de reviste ce apar sub egida unor despărțăminte ale Astrei, dar și a altor reviste și publicații culturale care se bucură de notorietate în Transilvania: Caiete Sălăjene, Mișcarea literară, Dacoromânia etc.

Nu în ultimul rând, la evenimentul moderat de ec. dr. Radu Gavrilă, președintele ASTRA Dej, au fost prezenți președinți de despărțăminte – Silvia Pop (Blaj), Ioan Seni (Năsăud), Dorin Cremene (Reghin), Loila Cioica (Alba Iulia), Ligia Dănilă (Beclean), dr. Valeria Bilț (Târgu Lăpuș), Alina Talpoș (Șomcuta Mare), alături de alți reprezentanți de marcă ale Asociațiunii și vieții culturale ardelene: dr. Vasile Tutula (Cluj), Ioan Străjan (Alba Iulia), György Györfi-Deák (Jibou), Ilie Frandeș (Reghin), Mihai Octavian-Groza (Sebeș), Istina Sima (Aiud), Andrei Moldovan (Bistrița), Zorin Diaconescu (Bistrița), Floarea Pleș, Mircea Daroși, Ioan Borțan, Gabriela Herța, Ioana Lăpușneanu, Leon Catarig (Năsăud), Ioan Mihălțan, Ioan Brad (Blaj). Inclusiv, numeroși astriști dejeni, dar și o tânără solistă din Gurghiu, Daiana Suceavă, elevă la Liceul „Lucian Blaga” din Reghin, care a oferit un binevenit respiro muzical reuniunii.

După o prezentare mult prea lungă a participanților și publicațiilor pe care le girează despărțămintele amintite, discuția s-a canalizat în fine spre aspectele ceva mai concrete pe care le implică la ora actuală redactarea și publicarea unor reviste, cărți sau alte materiale ce promovează activitatea Astrei. De la formă și conținut, până la distribuție sau publicul de nișă pe care și-l conservă cu încăpățânare Asociațiunea, intervențiile au fost și ele de coloraturi diverse, aducând însă foarte vag în prim plan idei pragmatice, încărcate de acel suflu proaspăt pe care-l necesită vremurile.

Incontestabil, ASTRA secolului XIX a avut un rol imens în istoria și în cultura română, și a contribuit cu maximă energie la realizarea Marii Uniri din 1918. Atâta doar că momentan, ne aflăm în anul de grație 2018, adică în secolul XXI! Cu toate cele bune sau rele pe care le adună acest secol, gândim, vorbim și scriem altfel decât în urmă cu o sută de ani. Mă rog, ne străduim, unii dintre noi…

Și, chiar dacă principalul scop al Asociațiunii rămâne cel fixat foarte clar de ctitorii ei (folosirea culturii, mai ales a celei naţionale, pentru înfăptuirea prosperității şi progresului poporului român, pentru păstrarea şi întărirea solidarităţii tuturor românilor), „orice organism de genul Astrei trebuie să aibă în vedere o continuitate, o perspectivă care să permită regenerarea și transpunerea în viitor a idealurilor sale și a țelurilor urmărite. Modificările de structură și de mentalitate sunt, în anumite contexte, mai mult decât necesare pentru adaptarea respectivului organism la imperativele și exigențele contemporaneității. Această evidență pare să nu găsească nici un răsunet la nivelul fostelor și actualelor elite ale Asociațiunii (…). Ne place monotonia, ne place să ne auzim vorbind, ne place să ne lăudăm unii pe alții pentru cărțile și revistele pe care le-am mai editat și… cam atât”. Cuvintele aparțin istoricului ieșean dr. Mircea Cristian Ghenghea, secretar general de redacție al „Revistei române” și erau valabile în 2009, când au fost scrise („Revista română”, nr. 4 (58)/2009). Au rămas valabile și azi, și vor fi valabile probabil și peste, cinci sau zece ani…

În concluzie, nu se pune problema „demolării” unei structuri cu o fundație solidă. Nu e nevoie să demolăm casa în care locuim, dacă o putem restaura, moderniza și redecora…A, că toată acestă „modernizare” înseamnă muncă, disconfort, cheltuieli, idei, căutări, soluții, plus multe altele, asta este cu totul altceva. Dar merită, cred eu. La fel cum merită să salvezi și să restaurezi o bisericuță de lemn și s-o aduci în atenția întregii lumi, în loc s-o lași să se prăbușească pentru a face loc unui edificiu nou nouț, dar cu o personalitate îndoielnică.

Cam asta a rezultat, la final, și din discuțiile colocviului astrist de la Dej.

M. Vaida

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*