Peste un milion de români sărbătoresc astăzi Crăciunul pe  stil  vechi

Peste un milion de români sărbătoresc astăzi Crăciunul pe stil vechi

Creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc pe 7 ianuarie Naşterea Mântuitorului. Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile faţă de cel oficial, la care Biserica Ortodoxă Română a trecut pe 1 octombrie 1924. În România trăiesc peste un milion de adepţi ai Bisericii Creştin-Ortodoxe de Stil vechi, îndeosebi ruşi-lipoveni şi sârbi.

Calendarul iulian și gregorian

Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor – care era mai corect, dar nici el perfect – de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Însă, rămânea anual o diferență de timp de zece zile între aceste două sisteme și calendarul solar.

După aceasta constatare, s-a simțit nevoia de îndreptare a lor și punerea lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 i.Hr., adoptă sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit „calendarul iulian”. Acest calendar a fost folosit de întreaga creștinătate, timp de 15 secole. Tot de calendarul iulian s-au servit și Sfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Paștilor.

Deoarece între calculul calendarului iulian de 365 de zile și 6 ore și cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute și 46 secunde rezulta anual o diferență de 11 minute și 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferență de trei zile. Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocțiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 i.Hr. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare în calcularea datei Paștilor, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocțiul de primăvară.

Astronomii au constatat însă că, din 123 în 123 de ani echinocțiul de primăvară retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, astronomii au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit „gregorian” sau „stilul nou”.

Congresul de la Constantinopol 1923

Deși, la un congres tinut la Constantinopol, în 1923, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunțe la calendarul iulian și să-l adopte pe cel gregorian, data Paștilor se calculează încă pe baza calendarului iulian, în care echinocțiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu. De aici neconcordanța cu data Paștelui din Biserica Catolică.

Biserica română, făcând parte din rândul Bisericilor Ortodoxe, n-a purces singură la adoptarea calendarului gregorian, odată cu adoptarea lui de către Stat, în 1919, ci abia după Consfătuirea inter-ortodoxă de la Constantinopol, din 1923.

Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale

La Consfătuirea inter-ortodoxă de la Constantinopol (1923) n-au participat, însă, toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau naționale. De aceea, îndreptarea calendarului adoptată aici a rămas să fie introdusă de fiecare Biserică Ortodoxă la data pe care o va crede potrivită, pentru a nu da naștere la tulburări.

Convinse de necesitatea îndreptării noului calendar, cele mai multe Biserici Ortodoxe l-au adoptat: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) și Biserica Ortodoxă Română (1924), socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urma calendarul iulian. Au urmat apoi: Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxă din Polonia (1924), Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxă din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse) și Biserica Ortodoxă Bulgară (1968).

Au rămas, totuși, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă și Biserica Sârbă, precum și Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepția Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi”, pentru că prăznuiesc Paștile și toate sărbătorile după vechiul calendar, adică după „stilul vechi”.

crestinortodox.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*