Plăcinte  ardelenești, coapte pe lespede

Plăcinte ardelenești, coapte pe lespede

În ler – cuptorul tradiţional al moţilor – se fac «şi pânea, şi prăjiturile, şi fripturile, şi laştele». Laştele? Fac ochii mari când Mama Luţa din Ampoiţa începe a-mi vorbi despre bucatele locului. De fapt, ar trebui să spunem că atât instrumentarul casnic, cât şi vocabularul localnicilor de la «Poarta Apusenilor» sunt impregnate de arhaic.

Oamenii mănâncă pe aici «grumbe» coapte în «ler» (adică, ia, nişte cartofi la cuptor), ori «pită», ori beau «crampă», o ţuică fiartă cu chimen şi zahăr… Însă nu e doar lerul cel în care se fac bucatele, la foc molcolm. Mai e şi lespedea, în care se prăjesc plăcintele, umplute când cu carne, când cu varză, când cu brânză sau mere, după cum e vremea sorocită din an.

«Lespedea, acum, e din fontă grea. Dar înainte se făcea din piatră. E ca o tigaie, dar care e scobită în piatră. Am găsit şi eu de mi-am cumpărat una din târg de la Câmpeni, unde aduc moţii tot ce lucrează pe la casele lor, ca să vândă», îmi spune Mama Luţa. Dar fie că e pe lespedea de piatră făcută plăcinta, fie că e în cea de fontă, tehnologia rămâne aceeaşi. Avem şi plăcinte de post, în care folosim numai aluatul cu apă şi sare. Secretul e să fie foarte bine frământat. Pentru plăcintele de dulce, aluatul e aproape ca acela de cozonac, mai moale. Nu punem smântână. Lespedea menţine temperatura constantă, nu se supraîncălzeşte. Plăcintele pot fi coapte fără grăsime. Pe lespede se face câte o singură plăcintă, o dată. Taina e să ştii când trebuie s-o întorci. Durează patru minute s-o faci, dar trebuie să o învârţi de mai multe ori. Iarna, plăcintele fierbinţi merg foarte bine cu crampă fiartă. Te îmbie să te descalţi şi să stai cu picioarele lângă sobă…»

Desigur, faptul că nu aveți o lespede acasă nu înseamnă că nu puteți face și voi plăcinte ardelenești, deoarece acestea se pot coace foarte ușor și într-o tigaie de fontă sau într-o tigaie de clătite (cu condiția ca aceasta din urmă să fie groasă și simplă, nu subțire și teflonată). În anumite zone, aceste plăcinte se mai prăjesc și în baie de ulei (rezultând un fel de langoșe). Metoda tradițională de copt pe lespede rămâne însă cea mai spectaculoasă din prisma rezultatului final, plăcintele coapte în acest mod fiind absolut delicioase atât fierbinți, cu o lingură de smântână grasă, de țară, cât și reci, a doua zi, lângă un pahar de lapte bătut.

Ingrediente (pentru 7-8 plăcinte):

Aluat

– 500g făină (plus extra pentru înfăinat blatul)
– 1 linguriță de sare
– 20g drojdie proaspătă
– 300 – 330ml apă călduță
– 100ml ulei pentru uns lespedea (sau tigaia) și plăcintele.

Umplutura

– 400g brânză telemea tare sau de burduf
(opțional: mărar proaspăt sau cozi de ceapă verde, tocate mărunt, care se amestecă cu brânza)
sau
– 1 varză de cca 1kg
– sare, piper (după gust)
– 100-150ml ulei

Smântână de casă și boia dulce pentru servit.

Simona Lazăr – „Rețete de suflet”
crazymothercooker.blogspot.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*