O sută de ani de la moartea poetului George Coșbuc

O sută de ani de la moartea poetului George Coșbuc

Astăzi, 9 mai, se împlinesc 100 de ani de la moartea poetului George Coşbuc. Momentul de pioasă aducere aminte şi sfioasă comemorare a fost marcat de către Primăria Dej printr-o slujbă de parastas oficiată de protopop Ioan Buftea și dezvelirea unei plăci comemorative amplasată pe bustul poetului, din scuarul de lângă Centrul Cultural ARTA. Opera sculptorului Lucian Murnu, situată inițial în curtea Casei Municipale de cultură, a fost dezvelită la 5 noiembrie 1993.

La evenimentul solemn de astăzi, prezentat de Mariana Reman, au participat: primarul Costan Morar, directorul Muzeului Municipal, Constantin Albinetz, reprezentanți ai administrației locale și elevi. Despre viața și opera lui Coșbuc au vorbit profesorii Axinte Bob și Ioan Petruț, iar depunerea unei coroane de flori și o doină pe versurile poetului, în interpretarea solistului Ioan Dordoi, au încheiat acest remember dedicat lui George Coșbuc.

George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, județul Bistrița-Năsăud – m. 9 mai 1918, București) a fost primul mare poet dat românilor de Transilvania, fiind membru titular al Academiei Române din anul 1916.

În ziarul Lumina, din Bucureşti, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul George Coşbuc, afirmând printre altele: “Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii … A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc.”

La moartea lui Coşbuc, Nicolae Iorga, cel care afirmase mai demult că “poezia lui Coşbuc este de o virtuozitate extraordinară”, publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: “Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanţii din 77, moare fără a fi văzut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al ţării. Să lăsăm ca asupra frunţii lui palide, acum liniştite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut.”

Foto: Oprișan Zoltan

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*