Mârlănia din televiziuni

Mârlănia din televiziuni

de Sorin Avram.
Lumea s-o fi mirat de limbajul ofensator folosit de preşedintele-director al TVR, Doina Gradea, pentru că un reporter şi-a permis să-i pună anumite întrebări unui om politic. Lumea, în general, nu lumea din presa română, care ştie cum stau lucrurile, de multe ori din propriile experienţe.

Lumea care citeşte ziarul, ascultă radioul sau se uită la televizor nu ştie ori poate doar bănuieşte că îndeosebi la casele mai mari mârlănia este cam la fiecare colţ din redacţie, acolo unde se fumează, se beau cafele şi se bârfeşte. Cu unele excepţii, cu cât funcţia deţinută într-o redacţie este mai mare, cu atât gradul de mârlănie este mai ridicat.

În televiziune, patronul ţipă şi-l înjură pe director, directorul zbiară şi-l face în toate felurile pe editor sau pe producător, editorul îl face albie de porci pe redactor, iar redactorul îşi descarcă nervii pe reporter. Interesul poartă fesul tot timpul, chiar şi atunci când afară sunt peste 30 de grade Celsius. Iar interesul politic sau de afaceri al patronului ori al directorului dictează politica redacţională. Direct spus, direct în limbajul din redacţiile de televiziune, cel pe care nu-l cunoaşte publicul larg, dar şi care poate fi reprodus, ordinele sună aşa: „Fă-l pe X!” şi „Las-o mai moale cu Y!”.

Uneori, pentru ca editorul, producătorul, redactorul sau reporterul să nu îndrăznească să nu execute ordinul, acesta este însoţit de o înjurătură şi de ameninţarea că poate fi oricând zburat din post, că doar e plină strada de jurnalişti care caută de lucru. Se întâmplă astfel de lucruri fiindcă în posturi cheie au fost promovate toate ţopârlancele şi toţi ţopârlanii care ştiu să execute fără să crâcnească ordinele venite de sus, indiferent cine este sus, care nu dau doi bani pe oamenii din subordine, care sunt în stare să calce şi pe cadavre pentru a-şi păstra funcţia şi privilegiile care derivă din aceasta şi care cunosc faptul că-n altă parte nu se pot duce fiindcă nu ştiu să facă nimic decât să zbiere, să-şi arate frustrările, să bârfească şi colporteze minciuni sau jumătăţi de adevăr. Mârlănia se transmite de sus în jos căpătând diferite forme, iar acest lucru se poate vedea în unele ştiri, talk-show-uri şi emisiuni de divertisment.

Există această stare de lucruri din cauza zestrei genetice a jurnaliştilor, a mediului în care aceştia au lucrat, a importanţei pe care singuri şi-o acordă, dar şi din cauza sărăciei. Pe o piaţă media din ce în ce mai săracă în care locurile de muncă sunt tot mai puţine, lupta pentru supravieţuire, iar în unele cazuri pentru îmbogăţire, naşte monştri. Pe de altă parte, presa nu poate fi altfel decât societatea din care face parte şi pe care ar trebui să o slujească cu onestitate. Când societatea nu va mai fi dominată de mârlani şi de ţoape, atunci vom mai sta de vorbă. În cadrul unui talk-show civilizat realizat de o redacţie în care lucrează doar oameni cu bun-simţ, pregătiţi şi dedicaţi meseriei.

cotidianul.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*