Delta Dunării, acel ținut exotic în care găsim aproape două mii de specii de copaci și plante, două mii și cinci sute de specii de insecte, moluște, reptile, amfibieni și mamifere, este cunoscută mai ales prin intermediul păsărilor. Sunt mai bine de 300 de specii de păsări care fie trăiesc tot anul în Deltă, fie își petrec toată vara aici înainte de a reveni în Africa, fie se odihnesc și petrec o vreme în drumul lor dinspre Ecuator spre zona Artică. Vreau să vă povestesc în continuare despre un spațiu magic din Delta Dunării, Pădurea Letea și satul care o mărginește.
Delta Dunării este cea mai umedă zonă a Europei, cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, cea mai joasă și mai nouă regiune de câmpie. Acoperită în mare parte cu nisip, Delta are o înălțime medie de…0.52 metri, jumătate de metru peste nivelul mării. Iar în această minunată zonă umedă, cele mai mari înălțimi sunt pe grindurile marine despre care vreau să vă povestesc astăzi, adică la Letea. Aici avem în câteva locuri uimitoarea înălțime de…13 m.
În Delta Dunării se întâlnesc câteva dintre puținele păduri de nisip din România, una fiind pădurea Letea și o alta, pădurea Caraorman. La Letea, una dintre printre primele rezervații din România (din anii ‘30 ai secolului trecut) suntem în partea de nord a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, la cam 20 km nord de Sulina și la foarte puțin de țara vecină, Ucraina.
Dar ce altceva mai e spectacol la Letea? Vă spun eu.
Aici cresc liane ale căror lungimi pot ajunge chiar și la 25 de metri. O să rămâneți uimiți și de vița de vie sălbatică pe care o puteți vedea la tot pasul. La fel de ciudat este un alt aspect: mulți dintre stejari au crengi răsucite ca un covrig, încârligate și întoarse, de parcă am fi pe un tărâm magic.
Animalele găsite la Letea sunt și ele de poveste. Vulturul Codalb este cea mai mare pasăre pe care o puteți găsi dacă sunteți norocoși; codalbul e un uriaș cu o întindere a aripilor de 2,5 metri. Chiar e mare!
Dar Letea nu poate fi separată de povestea cailor sălbatici. Ei sunt urmașii cailor eliberați sau scăpați de localnici de-a lungul vremii. Localnicii spun că mii de cai trăiesc în aceste locuri, locuri care pentru a fi protejate, sunt pe jumătate îngrădite. Pare uimitor că atâția cai trăiesc într-un mediu cu puțină hrană, dar ei se descurcă. În iernile mai lungi, caii profită de orice au la îndemână. Un trunchi de copac căzut devine util, coaja îi e roasă de acești cai. Localnicii o să vă povestească și despre rănile pe care le fac în gură dacă rod prea multă coajă, dar până la urmă și asta face parte din viața sălbatică a Letei.
Localnicii mai prind uneori câte un cal sălbatic să îl folosească și la căruțe; ei au învățat că cea mai simplă metodă e să îi atragă cu o iapă în călduri. Iar dacă sunteți curioși, se pare că durează cam un an să îmblânzești un cal sălbatic.
Eu am văzut de fiecare dată cai sălbatici la Letea, iar zilele trecute am dat de un grup de mânzi. Armăsarii îi alungă din turmă și acești adolescenți trăiasc în grupuri izolate. Timizi, când ne-am apropiat, au luat-o la goană iar la un moment dat s-au oprit să ne studieze.
Pe unele plante o să vedeți în această perioadă un fel de spumă. Tăunii, acei vașnici distrugători ai liniștii animalor mari, cresc în această spumă. Caii au învățat să se protejeze de tăuni și de țânțari formând locuri de odihnă la umbra unor plopi înalți; balega, pământul bătătorit și curenții formați în jurul acestui pâlc par că resping micii zburători enervanți.
Letea este un sat mărunt, izolat, dar frumos. O să găsiți case tradiționale, mult nisip, vaci crescute liber și multă liniște.
Se spune că, oriunde mergi, trebuie să lași ceva nevăzut, ca să ai motiv să te întorci altădată. Eu am lăsat nevăzute la Letea câteva dune mari cât casa, să păstrez misterul și chemarea. Și desigur, o să mă întorc și pentru mâncarea cu pește fantastică de la domna Viorica din Letea; e un deliciu pe care vi-l recomand!
Mă opresc aici. Să aveți o zi superbă mai departe și drum liber.
Florin Arjocu – drumliber.ro
