Gelozia, bat-o vina!

Gelozia, bat-o vina!

Unul dintre sentimentele care distrug armonia de cuplu este gelozia. Deseori înţeleasă ca dovadă a iubirii, gelozia ajunge să provoace adevărate drame. Chiar și copii pot să fie geloși sau invidioși, pe un frate preferat de părinți, sau pe un școlar mai bun. Sentimentul apare mai intens la acele persoane care revendică faptul că ar fi proprietarul celeilalte persoane care vrea să-l părăsească. Scene de gelozie sunt provocate la unii frecvent de un flirt sau un dans. Femeile în general sunt geloase pe fapte închipuite sau reale de necredință de natură emoțională. Pe când bărbații sunt geloși de regulă pe fapte închipuite sau reale de necredință de natură sexuală. Un exemplu clasic de gelozie îl întâlnim în opera lui Verdi, Otello.
Atunci când acest sentiment atinge cote patologice, avem de-a face cu gelozia delirantă sau sindromul Othello.

Othello

Veche de când lumea, despre gelozie s-a scris mult, atât în literatură, cât şi în domeniul medical sau al psihologiei. Definiţia ei este diferită de la o interpretare la alta, de la un specialist la altul, cu toţii fiind de acord că gelozia este, de fapt, un conglomerat de sentimente amestecate care ne provoacă multă suferinţă. Acolo, în sufletul nostru, se întâlnesc anxietatea, furia şi frica. Dintre toate, teama este sentimentul care declanşează în noi gelozia.

Gelozia în mitologie

În mitologia clasică, tema geloziei duce la o asociere imediată cu Hera, zeiţa geloasă prin excelenţă, încercată continuu de escapadele lui Zeus şi din acest motiv furioasă pe toate femeile şi nu mai puţin pe zeiţe, potenţiale rivale ale sale. Gelozia iscată din dragoste, provocată de trădare sau de invidia pentru frumuseţea şi calităţile unei rivale domină multe povestiri care au ca protagoniste o serie de figuri divine sau umane.

Dacă dintre zeiţe personificarea acestui sentiment prea puţin nobil este Hera, lista femeilor care acţionează sub impulsul geloziei în mitologie este foarte lungă. Dirce este măcinată de gelozia faţă de Antiope; Lavinia, soţia lui Enea, devine geloasă pe Dido după moartea acesteia; Clitemnestra, soţia lui Agamemnon, este un exemplu de gelozie şi îl ucide nu doar pe soţul său, poate din cauza legăturii acestuia cu Chriseis, dar şi pe Casandra, iubită la rândul ei de Agamemnon, cu care avea doi gemeni, Teledamos şi Pelops; gelozia o macină şi pe Medeea, care se răzbună pentru faptul că a fost repudiată de Iason dăruindu-i noii soţii a acestuia, Glauce, un veşmânt miraculos care o arde de vie atunci când îl îmbracă; Hermione, soţia lui Neoptolem, este geloasă din cauza dragostei acestuia pentru Andromaca, cu care el are trei fii, pe când căsătoria sa cu Hermione rămâne stearpă; geloasă este şi Pasifae, al cărei consort, Minos, are legături cu diferite femei şi eroine, dar este pedepsit de soţia sa legitimă, care se răzbună datorită calităţilor sale de vrăjitoare, făcând ca din trupul lui să iasă animale oribile; o victimă a geloziei propriilor surori este frumoasa Psyche; din cauza geloziei zeiţei Amfitrita, soţia lui Poseidon, frumoasa Scila, ce avusese odinioară trăsături delicate, este transformată într-un monstru oribil din cauza dragostei pe care zeul mării i-o arată; într-un context diferit, unde nu acţionează iubirea, ci mai degrabă spiritul de întrecere, se situează povestea judecăţii lui Paris şi a duşmăniei care se naşte între cele trei mari zeiţe, Hera, Afrodita şi Atena, din cauza spinoasei teme a frumuseţii lor; şi lista zeiţelor şi a femeilor geloase nu s-a încheiat.

În mitologie, gelozia, provocată de dragoste sau de spiritul de competiţie pentru frumuseţe ori pentru alte calităţi, este declinată cu precădere la feminin. Când bărbaţii (zei sau eroi) intră în scenă, consecinţele acţiunilor lor sunt mult mai grave. Gelozia lui Hefaistos, provocată de dragostea Afroditei pentru Ares, îl face să-i transforme pe cei doi amanţi în bătaia de joc a Olimpului, iar povestea nu rămâne între soţul înşelat şi soţia necredincioasă sau amantul surprins în flagrant, ci este adusă dinaintea celei mai mari şi nemiloase adunări, cea a zeilor; lupta dintre Ahile şi Agamemnon şi mânia ulterioară a lui Ahile, care deschide Iliada, sunt provocate de gelozie şi au consecinţe de importanţă majoră.

Surse:
Anna Ferrari, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu, Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Editura Polirom, Iaşi, 2003

Crina Borcuț – Gelozia – Dimensiune arhetipală a ființei: manifestări în literatura româna și universală; Editura: TIPO MOLDOVA, 2014.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*