Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătoare a Luminii și Binelui

Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătoare a Luminii și Binelui

Intrarea Maicii Domnului în Biserică, este prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului, prăznuită la data de 21 noiembrie. Această zi importantă din calendar creștin ortodox, se referă la momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de trei ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim.

Sărbătoarea Luminii

Intrarea Maicii Domnului este o sărbătoare a Luminii și a Binelui, motiv pentru care credincioșii trebuie să învețe mai mult ca oricând să fie altruiști și curați sufletește.

Sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul şi soarele. Ca și tradiție, în ziua de 21 noiembrie, credincioșii trebuie aibă candela aprinsă în casă, iar focul să ardă în cămin toată noaptea, pentru ca în viaţa copiilor din fiecare familie să vină norocul.

În tradiția populară, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului mai este numită și Vovidenia sau Ovidenia, denumire întâlnită în Moldova, Muntenia şi Oltenia.

Credința populară spune că de Vovidenie, ca și de Crăciun, cerurile se deschid, iar oamenii pot înțelege graiul animalelor. Este momentul în care credincioșii se roagă pentru împlinirea celei mai mari dorințe din viața lor.

De Ovidenie se alungă spiritele rele și se fac previziuni despre vreme

Cum va fi vremea în ziua de Ovodenie, aşa va fi toată iarna: dacă noapte va fi senină, anul viitor va fi secetos şi pomii nu vor avea rod bogat; în schimb, dacă ninge, va urma o iarnă cu multă zăpadă şi un an roditor.

Dacă este soare, va urma o vară secetoasă; dacă este nor, în timpul anului sănătatea oamenilor va fi precară, iar dacă ninge, va urma o iarnă grea. Împotriva farmecelor şi a pagubei, în ziua sărbătorii se ung uşile şi ferestrele cu usturoi, pentru a învinge spiritele rele care sunt foarte active.

La țară, fetele care vor să-și afle ursitul, merg la fântâna din sat cu o lumânare albă. La cântatul cocoşului, fiecare fată aprinde lumânarea aşezată pe marginea fântânii şi priveşte în fântână. Pe luciul apei, fata care împlineşte ritualul are șansa să vadă chipul ursitului ei.

Credincioșii optează pentru bucate de post și preparate din peşte, care sunt aduse înainte la biserică pentru a fi sfințite. Aceste ofrande sunt împărţite copiilor şi săracilor.

În ziua praznicului, la biserică se fac pomeniri pentru cei care au murit în condiţii suspecte, înecaţi şi fără lumânare. În memoria acestora se împart pachete cu peşte, cu fructe şi lumânări sau o candelă.
În anumite localităţi din Nordul ţării, pentru cei care au murit fără lumină, se dau de pomană plăcinte cu dovleac şi câte o lumânare albă pentru că, potrivit tradiţiei, lumânarea albă, dincolo de ultimul hotar al vieţii, nu se stinge niciodată.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*