Atmosfera devine din ce în ce mai încărcată. Cu fiecare zi se produc atacuri și mai violente decît cele de ieri. Un soi de ură oarbă încarcă puștile fiecărei tabere. Duminică, Liviu Dragnea a cerut întocmirea plîngerii pentru înaltă trădare. Acuzația pare lipsită de minte. Liviu Dragnea nu deține probe nici la achizițiile de armament din Germania, nici de la presupusul răspuns al lui Klaus Iohannis la întrebarea lui Donald Trump. Se spune că în vizita la Casa Albă, președintele american ar fi întrebat dacă poporul român (sau România) poate plăti 2 % din buget, adică 4 miliarde în fiecare an. Iar Klaus Iohannis ar fi spus bățos și mîndru, de parcă ar fi plătit o chirie:
– Sigur că da!
N-are Dragnea o asemenea înregistrare și dacă ar avea-o ea tot nu este probă de înaltă trădare. N-ar proba decît un comportament de președinte mediocru și slugarnic și nimic altceva.
Veți spune că Iohannis poate fi acuzat de înaltă trădare așa cum a fost acuzată și Viorica Dăncilă prin plîngerea lui Ludovic Orban. Sigur că da! S-a deschis o poartă spre plîngeri și acuzații cretine. Asta înseamnă chiar declanșarea unui proces de prostire generală a populației. El pare a se desfășura și în aceste zile. Cucoanele si conițele se plîng că anvergura corupției le lasă fără bani de ruj și de poșete, că din cauza corupției nu mai pot merge în vacanță, că li se tulbură somnul. Campania de propagandă anti-Dragnea a dus la reacții din ce în ce mai isterice. L-a radicalizat și pe Dragnea, și pe Mimi, și pe CT Popescu, și pe bietul Moise Guran. Fiecare atacă și ripostează în felul său. Și Iohannis, scuturat de idei și de argumente, încearcă să se folosească și de morții de la Revoluție (el nici acum nu știe ce-a fost !?).
Nici Dragnea și nici Iohannis nu-și dau seama că acest bombardament de vorbe goale și de acuzații nebune nu folosește la nimic. Isterizează doar populația, crește neîncrederea în ziua de mîine și întunecă mințile oamenilor simpli. Portițele de ieșire din criza aceasta devin din ce în ce mai mici și mai înguste. În loc ca Iohannis să se concentreze pe cîteva direcții majore pe care să așeze țara și dezbaterea publică, el o ține cu anticorupția. Parcă ar fi țuțărul lui Ioana Ene Dogioiu și al celor care o dirijează. Sasul s-a blocat în stoparea oricărei ordonanțe de urgență care l-ar putea scăpa pe teleormănean. La atît se reduce președinția sa. La prinsul în capcană a adversarului său. În același timp și Dragnea a luat-o razna. N-a priceput că îl poate minimaliza pe președinte cu performanțele și deciziile logice ale alianței pe care o conduce. Și coboară la mintea celor care îl contestă.
Cu înaltă trădare nu face decît să coboare la nivelul lui Ludovic Orban. Bietul liberal orbit de furie a ieșit luni și a dat proba gîndirii sale împiedicate.
A declarat la radio și la televiziuni că acela care mai stă lîngă Dragnea este trădător de țară.
Încă nu s-a găsit nimeni care să-i spună că acela care mai stă lîngă Orban începe să semene cu dînsul.
Între înalta trădare și decizia de a supraveghea deciziile ședințelor de guvern nu sunt decît vreo doi kilometri de mediocritate.
Distanța dintre Palatul Parlamentului și Palatul Cotroceni!
Cornel Nistorescu/https://www.cotidianul.ro/bolovani-de-vorbe/
