Una dintre cele mai mari poete de la începutul secolului XX a fost la un pas să devină Regina României. Este vorba de Elena Văcărescu, care a fost logodnica Principelui Moștenitor Ferdinand al României. Căsătoria dintre cei doi a devenit imposibilă din cauza opoziției Regelui Carol I și a elitei politice românești.
Carol și soția lui, Elisabeta, pierduseră unicul copil, prințesa Mărioara, în 1874, la vârsta de numai 3 ani. În lipsa altor moștenitori, Leopold fusese desemnat succesor al lui Carol, dar în 1880 el renunțase la acest drept în favoarea fiului său cel mai mare, Wilhelm, pentru ca în noiembrie 1888, sarcina preluării Coroanei să ajungă pe umerii unuia dintre fiii mai mici, timidul Ferdinand. Acesta vine pentru prima oară în România în 1884, apoi se întoarce în țara natală unde își continuă liceul, urmează cursurile Universității din Lipsca și Școala Superioară de Științe Politice și Economice. Învață cu profesorul V.D. Paun limba, literatura, istoria și geografia românilor, instruindu-se în același timp și din punct de vedere militar.
În 1889 revine în România, purtând de această dată greaua misiune de a-i urma la tron unchiului sau, Carol I. Aici o întâlnește pe Elena Văcărescu, devenită Prima Favorită a Reginei. Descendentă din nobila stirpe a boierilor ce îl dăduse țării și literaturii pe Ienăchiță Văcărescu, Elena s-a născut pe 21 septembrie 1864, în București, în zona Dealului Mitropoliei. Copilăria și-o petrecuse între moșia bunicilor de la Fălcoi, pe malul drept al Oltului și Văcăreștii din Dâmbovița.
Apoi, a plecat la Paris, unde urmează cursuri de filosofie, estetică și istorie în cadrul faimoasei Universități Sorbona și își desăvârșește arta poetică, spre care dovedea aplecare, cu celebrul Sully Prudhomme, debutând ca poetă în 1886.
Întoarsă în țară, Elena Văcărescu a fost prezentată Reginei Elisabeta a României de către unchiul său, Theodor Văcărescu, care era mareșal al Palatului. Regina Elisabeta a fost fermecată de frumusețea și de inteligența tinerei poete și i-a oferit postul de domnișoară de onoare, în 1888.
Elena Văcărescu a stârnit o mare pasiune în inima Principelui Moștenitor Ferdinand al României. Ferdinand vede în Elena – care nu era o frumusețe răvășitoare, dar avea acel „nu știu ce” al femeii tinere, cultivate, rafinate, misterioase – ființa care i-ar putea oferi dragostea visată și i-ar înțelege neliniștile.
Idila dintre cei doi a fost încurajată de Regina Elisabeta, astfel că Ferdinand și Elena s-au logodit în salonul de lectură al Reginei României. Dar, căsătoria dintre cei doi a devenit imposibilă din cauza opoziției Regelui Carol I și a elitei politice românești.
Jurnalul lui Carol I arată că Regele României își iubea nepotul și, în cele din urmă, ar fi consimțit la o căsătorie cu Elena Văcărescu, însă politicienii de la București s-au opus. Ei își doreau ca Principele Moștenitor Ferdinand să se căsătorească cu o principesă dintr-o familie domnitoare a Europei, iar acest mariaj să consolideze prestigiul României, care își proclamase independența la 10 Mai 1877 și devenise Regat din 10 Mai 1881.
În cele din urmă, voința politică a fost mai puternică decât idila de la palat. Regele Carol I le-a trimis în exil pe Regina Elisabeta și pe Elena Văcărescu, în anul 1891. O perioadă, cele două prietene au locuit la Veneția. Apoi, Regina Elisabeta s-a retras pe domeniul părintesc de la Neuwied, iar Elena Văcărescu s-a întors la Paris.
Exilul Reginei Elisabeta s-a sfârșit abia după mariajul dintre Principele Moștenitor Ferdinand al României și Principesa Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, în 1893.
Elena Văcărescu a rămas la Paris, unde a devenit una dintre cele mai cunoscute personalități literare. Ea a fost premiată de Academia Franceză. În timpul Primului Război Mondial, ea a militat pentru Marea Unire, iar din anul 1919 a devenit membru al delegației oficiale a României la Conferința de Pace. De data aceasta, elita politică de la București era onorată să se asocieze cu doamna care devenise faimoasă în întreaga Europă datorită operei sale literare.
Regele Ferdinand I al României, care nu și-a uitat niciodată prima sa iubire, i-a oferit postul de secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor. Din 1925, Elena Văcărescu a devenit cavaler al Legiunii de Onoare, iar mai apoi a devenit membru al Academiei Române. Era prima femeie care avea această onoare.
Elena Văcărescu a murit în 1947 la Paris, iar osemintele sale au fost aduse în țară în 1959 și se odihnesc în capela Văcăreștilor din cimitirul Bellu din București.
surse: wikipedia.com, „Femei celebre în istorie” – Editura Politică, 2008, rfi.ro
