De văzut: Mănăstirea Rebra-Parva

De văzut: Mănăstirea Rebra-Parva

Ridicată pe o colină, între satele Rebra și Parva, din județul Bistrița-Năsăud, mănăstirea care le poartă numele, are obște de călugări și hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Interesant că numele de Parva, provine de la expresia “Salvae Romuli Parva Nepos” rostită de Iosif al II-lea cu prilejul vizitei sale pe Valea Someșului, în anul 1773.

Colina respectiva este cunoscută de secole sub numele de „La Mănăstire”, aici existând încă din secolul al XVI-lea un lăcaș de rugăciune. Primele însemnări despre acesta datează din 1755, dar este sigur că bisericuța din lemn, în care se închinau călugării și alți credincioși, era mult mai veche. Așezământul a fost desființat în urma unui decret imperial din 1782, dar biserica a rămas intactă. Deși călugării fuseseră alungați, mănăstirea a fost totuși locuită până în 1882, când biserica a fost demontată și strămutată în Parva, mai întâi în cimitir, iar mai apoi, în centrul satului. Pe colina de pe care fusese coborâtă, o cruce de lemn marca locul pe care fusese Altarul bisericii.

După 1990 credincioșii din zonă și-au dorit reînființarea vechiului așezământ, a cărui amintire se păstrase în memoria colectivă și în sufletele bătrânilor. Se spune că, de jur împrejurul Parvei erau peste 40 de schituri și lavre monahale.

Astfel, în anul 1993, când părintele Paisie și ucenicii săi, vin să zidească o nouă mănăstire, găsesc terenul curat, neatins, țăranii nepermițând nici măcar să se pască vitele în locurile cu nume sfinte: „La Fața Crucii”, „La Piciorul Crucii”, „La Mănăstire”.

La 21 iulie 1993, cu sprijinul remarcabilului teolog Dumitru Stăniloaie, cu acordul starețului Ioanichie de la Mănăstirea Turnu și cu acceptul Preasfântului Episcop Gherasim al Vâlcei, șapte călugări de la Mănăstirea Turnu primesc binecuvântarea IPS Bartolomeu al Clujului pentru reîntemeierea vechii vetre monahale.

La construcția noului locaș au participat nu doar credincioșii din satele apropiate ci și din alte colțuri ale țării. Piatra de temelie a bisericii mari, de zid, a mănăstirii a fost pusă la 15 august 1994, edificiul fiind definitivat în anul 2009. A fost târnosită în ziua de 30 august 2009.

În cadrul așezământului au mai fost construite chilii, un pangar, o bibliotecă și un arhondaric pentru pelerini, un altar de vară și o clopotniță, toate creând un perfect ansamblu mănăstiresc.

În cei zece ani de existență efectivă, mănăstirea a devenit nu doar un important obiectiv turistic, ci și un important centru cultural-religios. Cuprinde ateliere de pictură și o bogată bibliotecă teologică, cu peste 10.000 de volume.

Patrimoniul vechii bisericuțe a fost păstrat și adus aici în anul 2003. Printre piesele deosebit de valoroase pe care le deține, se află și icoana Eleusa, considerată făcătoare de minuni.

În 2015, mănăstirea a avut parte de un incendiu izbucnit în atelierul de fabricat lumânări. Din fericire, au fost înregistrate doar pagube materiale, pompierii militari, împreună cu personalul complexului monahal şi mai mulţi săteni, acționând pentru localizarea şi împiedicarea propagării incendiului la o clădire situată la mai puţin de 5 m faţă de zona de manifestare a focarelor.
Intervenţia a durat aproximativ trei ore, iar în urma incendiului, au ars atelierul de lumânări şi o magazie de lemne. Suprafaţa totală afectată de flăcări a fost de cca. 70 mp, echipajele de intervenţie reuşind să lichideze incendiul în limitele găsite, înainte ca acesta să cuprindă clădirea destinată chiliilor călugărilor.

foto: manastirea parva/facebook.com

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*