De văzut: Oradea, singurul oraș Art Nouveau din țară!

De văzut: Oradea, singurul oraș Art Nouveau din țară!

Oradea este singurul oraș din țară inclus în rețeaua europeană a orașelor Art Nouveau. Titlul acesta i-a fost acordat în 2011, după ce 20 de clădiri orădene au fost identificate și recunoscute ca aparținând stilului Art Nouveau, mai exact, celui Secession, de inspirație austriacă.

Piața Ferdinand

Art Nouveau (termen provenit din limba franceză, însemnând Artă nouă) este un stil artistic manifestat plenar în artele vizuale, designul și arhitectura de la începutul secolului 20, relativ sincron în majoritatea culturilor și țărilor europene, dar și în America de Nord, unde a fost adoptat cu precădere în Statele Unite ale Americii și Canada.

Art Nouveau poate fi, de asemenea, văzută ca un fel de mișcare artistică de tranziție, formând un preludiu la ceea ce urma să devină modernismul secolului 20. În acest bloc de artiși și tendințe a trecerii spre modernism pot fi incluse și mișcările artistice cunoscute sub numele de Jugendstil în Germania și Olanda, respectiv Sezessionsstil, sau „Secesionism”, în Viena, Austria, ambele inspirate de, periodicul de avangardă vienez Jugend (Tinerețe). Atât artiștii germani și olandezi, cât și cei vienezi luptau cu convenționalismul sfârșitului secolului 19 și, în același timp, încercau să se desprindă de toate ism-ele anterioare prin găsirea de noi formule artistice viabile, părăsirea drumului neted al sălilor de expoziție consacrate, găsirea de noi spații ambientale / expoziționale/ funcționale, și expunerea lucrărilor pe cont propriu.

La vremea apariției acestui curent, Oradea era un oraș în plină de dezvoltare, sub dominație austro-unagră. Oamenii înstăriți care trăiau aici doreau să se alinieze cu moda vest europeană, așa că au angajat cei mai pricepuți arhitecți pentru a construi cele mai frumoase palate din regiune.

Dintre toate clădirile construite la începutul de secol XX, „perla orașului” este Palatul Vulturul Negru.

Palatul, aflat la adresa str. Independenței Nr. 1, a fost construit între 1907-1908 de arhitecții orădeni Marcell Komor și Dezső Jakab, în stil secession. Antreprenorul lucrării a fost Ferenc Sztarill. Pe locul acestei clădiri s-a aflat palatul Arborele Verde, care dispunea de o sală ce găzduia manifestările culturale și politice.

În 1905, doi avocați și industriași orădeni, Adorján Emil şi Kurlander Ede au cumpărat de la Primărie terenul pe care se aflau hanurile Vulturul și Arborele Verde. După achiziție, timp de doi ani, Adorján și Kurlander au vizitat mai multe orașe printre care Milano sau chiar orașe din America. După aceste călătorii, cei doi au trecut la treabă și au dispus începerea construirii maiestuosului palat. Edificiul a fost construit între 1907-1908.

Clădirea este de colț, cu parter înalt și patru etaje, format din două corpuri între care se găsește un pasaj vitrat cu acces spre str. Independenței, Piața Unirii și str. Vasile Alecsandri. Fațada principală dinspre Piața Unirii este asimetrică, fiind formată din două corpuri mari, inegale, ce relevă cel mai bine stilul secession. Fațada corpului din str. Independenței este mai ordonată și sobră. Motivul central îl reprezintă un corp ieșit, împărțit în două registre, care se termină în atic trilobat, având un vitraliu în timpan. Vitraliul cu vulturul negru, devenit o emblemă a ansamblului, a fost executat în 1909, în atelierul orădean Neumann K.

Palatul Vulturul Negru este cea mai importantă clădire a stilului său, din Oradea. Clădirea este multifuncțională, cuprinzând, la vremea inaugurării, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate în trei corpuri asimetrice. În prezent, în clădire funcționează multe cluburi, cafenele și restaurante fiind un loc important de întâlnire pentru scena socială a orașului.

Primăria Oradea

De pe cea de-a treia stradă la care are acces Palatul Vulturul Negru, puțin mai în față de ieșirea din palat, se află cea mai nouă bijuterie arhitecturală reînnoită de municipalitate. Casa Roth, căci despre ea este vorba, a fost edificată în anul 1912 fiind ultimul palat antebelic. Imobilul este organizat pe trei etaje plus mansarda. Pe verticală este vizibil un joc al formelor realizat de arhitect. Primul etaj este diferit de celelalte, el având rolul de a separa parterul de celelalte niveluri printr-o formă continuă. Jocul continuă la etajul doi și trei, unde balcoanele au o formă de semicerc, iar acoperișul are triunghiuri. Simetria se poate observa încă de la parter, poarta de intrare fiind amplasată la mijlocul edificiului.

După Casa Roth, a fost restaurat și Palatul Moskovits Miska, situat pe Strada Republicii, alias Corso. Arhitectul orădean Rimanóczy Kálmán jr. a ales un stil secession german, numit Lilienstil. Ca aspect, palatul este cel mai împodobit dintre toate clădirile secessioniste, cu detalii vegetale dar și cu personaje feminine, linii curbate și lebede. Palatul Apollo, situat la intersecția străzii Republicii cu strada Mihai Eminescu este de asemenea opera arhitectului orădean Kálmán Rimanóczy Junior. A fost construit între anii 1912-1914.

La intrarea în Calea Republicii, o altă clădire impozantă atrage privirile. Este Casa Poynár, ridicată în 1907 de o familie bogată, de macedo-români. Bogata familie a fost înrudită și cu familia lui Emanuel Gojdu, mai exact, mama cunoscutului avocat a aparținut acestei familii. Clădirea impresionează prin faptul că baza imobilului este mult mai îngustă față de nivelurile superioare. Cu toate acestea, clădirea secessionistă este una rezistentă, proaspăt renovată, care abundă în detalii florale.

O clădire importantă, aflată în acest moment într-un proiect de reabilitare, este Hotel Parc, tot de pe strada Republicii. Clădirea a fost ridicată de frații Emil și Gyula Weislovich, în anul 1903. După zece ani de la construcție, Hotel Parc este transformat într-un hotel de lux, având o capacitate de 60 de camere. Deși de-a lungul timpului și-a mai pierdut din strălucire, clădirea rămâne una simbolică pentru oraș. Importanța sa se datorează oamenilor care au poposit aici. De-a lungul timpului, în hotel au stat: Nicolae Iorga, George Enescu, Liviu Rebreanu, regele Carol al II-lea și poetul indian Rabindranath Tagore.

Pe lângă cele patru menționate, alte 16 clădiri orădene atrag privirile datorită stilului arhitectural fie baroc, romanic, rococo sau clasic. Frumusețea palatelor dar și rezistența lor, scoate în evidență reușita orădenilor de a fi în pas cu moda la acea vreme. Iar în prezent, dorința lor de a valorifica moștenirea fabuloasă a trecutului.

Surse: Gheorghe Gorun, Gabrile Moisa,Tereza Mozes și Liviu Borcea, Istoria orașului Oradea (Editura Arca, 2008), wikiedia.org, turismistoric.ro

Foto: wikimedia

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*