Pandemie cu diagnostic greşit

Pandemie cu diagnostic greşit

SARS-CoV 2 nu este atât de ucigaş pe cât a spus OMS, după ce tot organizaţia i-a minimalizat efectele. Acest diagnostic greşit asupra pandemiei a condus la aberaţia cvasiglobală a opririi unei părţi importante a vieţii economice. Nu doar OMS a greşit, ci şi media de peste tot: a indus panica până la nivelul liderilor politici. Pe de altă parte, anumiţi virusologi cu influenţă politică au descris grafice cu milioane de morţi.

În cadrul aberaţiei, noi, România, am contribuit cu două anomalii:

– am spitalizat asimptomaticii;

– am sacrificat urgenţele non-COVID.

Argumentul medicilor contra acestor adevăruri a fost următorul: ne temem de colapsul terapiilor intensive. Dar acest argument a fost sabotat de medicii înşişi prin decizia lor de a interna şi cazuri uşoare, şi cazuri medii, nu doar cazuri severe.

Chiar acum, România a schimbat baza statistică de raportare a crizei COVID ca să reiasă că nu am depăşit vârful epidemiei şi ca să poată amâna relaxarea unor restricţii comerciale. Ca şi cum interesul guvernanţilor ar fi creşterea daunelor economice, nu înţelegerea lucidă a greşelilor de diagnostic care au regizat gestiunea crizei. Mai exact, ca şi cum guvernanţii noştri nu ar face decât să maimuţărească o regie gândită într-adevăr pentru maimuţe.

Nerevenirea experţilor medicali asupra diagnosticului iniţial pentru revizuirea sa potrivit realităţilor apare a fi un simptom. Şi anume unul al unei voinţe deliberate de dictatură medicală. Cât de temporară? Nu ştim deocamdată. Dar regia pare că urmăreşte consolidarea unui lanţ major de falimente.

Mortalitatea SARS-CoV 2 tinde de patru luni să aibă o putere de un deces la 10.000 de locuitori ai planetei, ceea ce are a da în final în jur de 700.000 de decese COVID 19.

Faţă de cele 50 de milioane de decese cauzate de gripa spaniolă, când nicio ţară nu a pus lacăt pe o parte a vieţii economice, pandemia noastră apare a fi, în esenţa ei, o infodemie: cea mai mare minciună din istorie. Dezvăluirea acestui fapt statistic nu ar putea fi oprită de niciun fel de cenzură, iar diversiunea fricii de colapsul secţiilor de terapie intensivă se cere a fi cercetată în fel şi chip, inclusiv penal. Care a fost procentul de eficienţă al acestor ATI-uri? Nici dacă ar fi fost sută la sută, nu s-ar fi justificat fabricarea panicii aşa cum a fost ea fabricată.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*