Avocatul Poporului a devenit avocatul „discriminaților” cu pensii speciale

Avocatul Poporului a devenit avocatul „discriminaților” cu pensii speciale

Avocatul Poporului, Renate Weber, a sesizat CCR cu privire la legea care impozitează pensiile speciale adoptată de Camera Deputaţilor, precizând că sunt „motive multiple de neconstituţionalitate”. Avocatul Poporului a mai spus la Digi24 că această lege reprezintă o „discriminare” a celor care primesc pensii speciale.

„Pe scurt o să mă refer doar la două aspecte. În opinia noastră este încălcat articolul 16 și 56 din Constituție. Considerăm că e vorba de o discriminare, dar și de nerespectarea principiului aplicării juste a sarcinii fiscale.

Orice stat are dreptul să facă orice politică de impozitare, dar această impozitare trebuie să fie făcută în mod egal tuturor celor care obțin venituri. Ori, în cazul acestei legi, în opinia noastră, s-a ales doar o categorie – cea a pensionarilor cu pensii de serviciu. Prin felul în care este făcută această impozitare s-a ajuns inclusiv și la o discriminare, dar și la o dublă impunere” – a declarat Avocatul Poporului.

Recomandarea noastră pentru Avocatul Poporului este să citească, până una alta măcar Wikipedia, dacă altceva nu poate.

Istoric

Ideologia taxei diferențiate, cunoscută sub titulatura de „taxă progresivă”, a beneficiat de susținere din partea unor nume mari din economie și politologie, cum sunt Adam Smith sau Karl Marx. De asemenea, în Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului elaborată la 26 august 1789 se regăsește ideea conform căreia o contribuție comună este esențială pentru menținerea administrației publice și a echilibrului social. Aceasta va fi raportată în mod echitabil fiecărui cetățean, în funcție de veniturile fiecăruia.

În a doua jumătate a secolului XIX a început să se aplice și în SUA, ulterior răspândindu-se în statele vest-europene.

Argumente pro

  • Impozitarea diferențiată reprezintă o soluție pentru guvernele cu probleme în bugetare, întrucât, prin ea, se eficientizează numărul de taxe care pot fi colectate, odată cu scăderea nemulțumirilor sociale.
  • Conform teoriei economice denumită Teoria predispoziției marginale spre consum, odată ce veniturile cresc, oamenii tind să nu mai consume atât de mult, drept urmare predispoziția spre consum încetează să crească sau stagnează. Pentru a stabiliza economia și a obține acel echilibru optim, prosperitatea marginală trebuie să se dezvolte. Astfel, o soluție viabilă este dată de taxarea diferențiată.
  • De asemenea, o altă teorie economică demonstrează că oamenii cu venituri mai mari se bucură mai mult de venitul discreționar, drept urmare pot plăti taxe mai mari. În acest sens se argumentează că unei persoane căreia îi este greu să trăiască decent îi va fi mai greu să plătească unele taxe, fără a avea de suferit, în timp ce oamenii care câștigă mult mai mult pot plăti mai multe impozite.
  • Impozitarea diferențiată duce la diminuarea inegalităților financiare, ceea ce implică mai multe beneficii sociale. În acest sens, Richard Wilkinson susține că, pe măsură ce societatea este inegalitară, oamenii din clasele mijlocii sau inferioare sunt expuși la un stil de viață precar: sunt mai puțini sănătoși, se implică foarte puțin sau deloc în societate și viață comunitară, sunt predispuși la obezitate și acte de violență domestice.
  • Sistemul face viabilă varianta unui TVA diferențiat, mai mic pentru produsele de bază și mai mare pentru produsele de lux. Astfel, persoanele cu venituri mai mici primesc un sprijin în achiziționarea produselor de consum necesare unui trai decent.
  • În același timp, impozitarea diferențiată permite un sprijin mai mare pentru cetățenii cu pensii mai mici, deoarece sistemul progresiv reduce presiunea fiscală și, ca atare, astfel de venituri nu mai sunt atât de afectate.

Argumente contra

  • Sistemul progresiv nu se justifică în cazul celor care ar trebui să plătească impozite mari, întrucât aceștia au la dispoziție și mijloace corespunzătoare de eludare. Astfel, impozitarea diferențiată presupune un sistem administrativ financiar diferit și complex prin care se încurajează, inevitabil, birocrația.
  • Impozitarea diferențiată duce la eliminarea investițiilor de capital în favoarea bunurilor de consum. Aceasta deoarece persoanele cu venituri peste medie se orientează către investițiile de capital, în timp ce persoanele din clasele inferioare, cu venituri foarte mari, se manifestă către bunurile de consum.
  • De asemenea, impozitele progresive foarte mari pot încuraja fenomenul de emigrare, din cauza nealinierii la cerințele pieței internaționale. În acest fel, se pot externaliza anumite servicii, pentru ca oamenii să nu mai fie nevoiți să plătească atât de multe taxe și să parcurgă tot procesul birocratic.
  • Unele studii pun în lumină faptul că taxarea progresivă nu duce, de fapt, la diminuarea inegalităților financiare.
  • De asemenea, există argumente aduse de gânditori liberali sau libertarieni (în frunte cu James A. Dorn) care susțin că impozitarea diferențiată încalcă egalitatea în fața legii.

Impozitarea în România

  • 20002004 (Guvernarea PSD): în România se implementează impozitarea diferențiată, cu 5 praguri de venit impozabil: 18%, 23%, 28%, 34% si 40%. Veniturile mici sunt neimpozitate. Ulterior, în anul 2010, PSD, partid parlamentar de opozitie, revine cu un plan de redresare economică, bazat pe introducerea impozitării progresive în sistemul românesc de impozitare. 20042010 (Guvernarea PNLPD, până în 2006, schema fiind continuată până în prezent și de următoarele guvernari, PNL, PDLPSD și PDLUNPRUDMR): Toate veniturile personale sunt impozitate cu 16%, prin intermediul sistemului cotei unice de impozitare.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*