Istoria alimentării cu apă a orașului Dej

Un rol important în existența oricărei localități îl reprezintă alimentarea cu apă potabilă.

Acest aspect s-a aflat printre preocupările comunității dejene încă din anul 1892. Atunci s-a ajuns la concluzia că unicul mijloc potrivit pentru alimentarea cu apă a oraşului era filtrarea artificială a apei Someşului. Peste câțiva ani, în 1907 s-au făcut noi prospecţii pentru rezolvarea acestei probleme însă nu s-au găsit alte soluţii în afară celei din anul 1892.

Conducerea oraşului angajează în anul 1912 o a treia comisie de cercetare a resurselor de apă pentru oraş, care a decis construirea uzinei de apă în hotarul Cuzdrioarei, ca urmare a prospecţiilor făcute sub Dealul Tirului, unde au fost identificate 19 puţuri de apă.

Uzina şi reţeaua de distribuţie au fost executate în anul 1913 însă s-a constatat în scurt timp o scădere a debitului de la 1200 mc/zi la 500 mc/zi. Din această cauză, în cursul anilor 1921-1952 s-au făcut noi sondări, însă singura soluţie viabilă în acea perioadă a fost filtrarea artificială a apei din râul Someş. În baza unui proiect întocmit şi realizat în perioadai 1927-1928 a fost edificată Uzina de Filtre Rapide care a asigurat consumul specific de apă. În oraşul Dej, cantitatea de apă consumată zilnic pe cap de locuitor a fost estimată în anul 1913-30 de litri; în 1929-80 de litri; în 1938-110 litri; 1940-112 litri; în 1950-120 de litri şi în 1958-138 de litri.

În perioada anilor ’60 oraşul Dej era alimentat cu apă din două surse. Prima sursă era cea construită în anii 1912-1913, printr-un sistem de captare format din 19 puţuri cu diametrul mic, staţia de pompare şi rezervor de compresare. A doua sursă provenea din captarea apei din râul Someş. Apa preluată din Someş era tratată cu sulfură de aluminiu, sedimentare, filtrare rapidă şi sterilizare cu clor. Apa era purtată în reţeaua de distribuţie prin trei pompe centrifugale acţionate electric, cu un debit zilnic de aproximativ 2800 mc. Uzina de apă dispunea de un rezervor de compensare de 500 mc. Pentru corectarea calităţii apei, în ceea ce priveşte duritatea şi temperatura ei, apa provenită de la cele două surse se amesteca. Reţeaua de distribuţie avea în anul 1958 o lungime de 25,7 km asigurând alimentarea a 44,6 km stradali. Comparativ cu celelalte oraşe din regiunea Cluj, Dejul avea o reţea mai puţin extinsă, Cluj-Napoca având o reţea de distribuție de 180 km, Turda de 52 km şi Bistriţa de 26,13 km.

Reţeaua de distribuţie a apei era construită din fontă, cu excepţia a două străzi, Mihai Viteazul şi Dealul Florilor, în lungime de 500 m, unde s-au instalat conducte din oţel bituminizat. Din cauza multor pierderi de apă pe rețea, în unele zone ale oraşului, distribuirea apei era oprită între orele 0.00-4.00. În reţea, apa intra cu o presiune de 9 atmosfere iar la conducta finală, la ieşire, avea 0,5 atmosfere.

Odată cu dezvoltarea industrială a oraşului a crescut şi consumul de apă. În vederea asigurării necesarului de apă potabilă şi industrială s-a recurs la tratarea apei din Someşul Mare la Combinatul de Fibre, Celuloză şi Hârtie, de unde era adusă în oraş printr-o conductă de 437 l/ s.

Întreaga reţea de conducte pentru apă, în anul 1985, avea lungimea de 85 de km.

În prezent, în municipiul Dej există 140 de kilometri de rețea de apă, iar consumul acesteia depașește 140.000 de mc/lună.

De mai bine de patru ani, Dejul este alimentat cu apa din sursa Tarnița

În data de 8 iunie 2011 a avut loc ceremonia oficială care a marcat finalizarea lucrărilor din cadrul contractului „Conducta de aducţiune apă potabilă Livada-Dej” derulat de S.C. Compania de Apă SOMEŞ S.A., prin cofinanţarea Uniunii Europene din Fondul de Coeziune prin Programul Operaţional Sectorial (POS) Mediu.

Contractul a avut o valoare de 16,46 milioane lei. Lucrările au demarat în 20 ianuarie 2009 şi au constat în prelungirea cu 20 de km a aducţiunii existente Gilău-Gherla, până în municipiul Dej. Obiectivul contractului a fost asigurarea independenţei şi siguranţei alimentării cu apă, cât şi îmbunătăţirea suplimentară a calităţii apei pentru cei circa 40.000 de locuitori ai municipiului Dej şi a localităţilor arondate, precum şi a celor de pe traseul aducţiunii, în condiţiile în care, până în 2011, municipiul Dej era deservit de o staţie de tratare a unei firme private care preleva apa din Someşul Mare.

Iniţiatorii alimentării cu apă din Dej merită să stea în galeria personalităţilor acestui oraș, iar faptele lor trebuie amintite în toate lucrările monografice ale oraşului.

(sursa foto-Sorin Borodi)