Ascensiunea unor tineri, parcă desprinsă dintr-un roman, face din ei, un exemplu demn de urmat, o inspirație pentru noi toți. Având astfel de oameni în jurul nostru putem spera că generatiile care urmează vor avea în continuare un cuvânt de spus în lumea în care trăim, în care valorile adevarate să fie promovate și oamenii care într-adevar aduc plus valoare să fie scoși în față, auziți și admirați, așa cum merită.
Au avut curajul să-și urmeze visul, chiar dacă acel drum a însemnat sacrificii, multă muncă, suferință, uneori poate lacrimi, dor de cei dragi, dar care în final a format acel întreg, caracterul frumos și puternic. Aceasta este povestea unui campion.
Vlad Pîslariu, dejeanul care a ajuns campion mondial în pași de dans, nu ar fi ajuns nuamărul unu la nivel mondial, fara multă muncă, determinare și un dram de noroc.
S-a născut la Dej unde a locuit până la vârsta de 11 ani, după care viața i-a pregătit un drum care avea să-l conducă pe cele mai înainte culmi.
“Am locuit la Dej până în clasa a VI-a. Am urmat Școala Avram Iancu, după care am plecat la Gheorgheni. Dar clasa a XII-a tot la Dej am făcut-o, la Liceul Teoretic Alexandru Papiu Ilarian. A fost dorința mamei mele de a mă avea aproape înainte de examenul maturitații”.
A lăsat totul în urmă pentru a-și împlini visul, iar cea care l-a urmat și chiar a renunțat pentru doi la meseria de dascăl, pentru a-i fi alături, a fost mama sa.
“Pasiunea mea pentru dans a venit odată cu dorința mamei mele de a mă înscrie la dansuri. Eu, sincer nu eram pasionat de dans. Ea a fost cea care a avut inițiativa. Am început să dansez la vârsta de 7 ani. Mama m-a trimis la dans pentru că nu își dorea să mă lase să pierd vremea în fața blocului. Așa am ajuns să fac parte din Clubul Latino Angels, sub îndrumarea lui Alexandru Miheștean. Aici am învățat primii pași de dans. După câteva antrenamente mi-am dat seama că îmi place foarte mult și de atunci dansul este viața mea.”
La Clubul de dans sportiv Latino Angels a cunoscut și gustul succesului, iar participarea sa la concursuri i-a adus titlul de vicecampion național. În scurt timp s-a făcut remarcat prin talentul său și astfel a reușit să-și găsească o parteneră și un sponsor la Gheorgheni.
“Ca să plec la Gheorgheni presupunea să plec de acasă, să renunț la școala de aici, la familie si la clubul de dans. Mama a fost cea care m-a susținut în acel moment și astfel la 11 ani am plecat de acasă. Fiind prea mic pentru a mă descurca singur, mama a renunțat timp de doi la munca ei și a venit cu mine. Din acel moment viața mea s-a schimbat complet. Împreună cu partenera mea de dans am început să obținem premii după premii și să ne antrenam cu antrenori din alte țări. Dacă nu ar fi fost familia partenerei mele să ne susțină financiar nu aș fi reușit să ajung aici niciodată. Totul era foarte costisitor. De la haine, inacălțăminte, până la orele de antrenament, totul costa foarte mulți bani.”
Împreună cu partenera sa, Eszter Pap, Vlad a reușit să câștige opt titluri de campion național, locul III la Campionatul Mondial, la categoria de vârstă 14-15 ani, iar în anul 2013, titlul de campion mondial la categoria de vârstă 16-18 ani.
“Pregatirea mea pentru Campionatul Mondial a durat aproximativ trei ani. În primul an, din categoria 16-18 ani, știam că o să trebuiască să muncim foarte mult pentru a avea un rezultat frumos în ultimul an din categoria de vârstă 16-18 ani. Înainte de campionat am avut o pregătire psihologică foarte intensă, care m-a facut să dansez foarte bine, dar care a avut și consecințe grave atât psihice cât și fizice. După Campionatul Mondial din 2013, îmi aduc aminte că mi-au trebuit vreo două săptămâni să-mi revin. Am fot epuizat. Am muncit foarte mult, de dimineața până noaptea. Nu poți obține titlul de campion mondial fără multă muncă.”
Vlad își amintește ca au fost zile în care se antrena fără pauză, iar în dimineața următoare trebuia să fie apt din nou, pentru o nouă zi de antrenamente.
„Nu a fost ușor deloc, însă locul I mondial a fost răsplata muncii mele în toți acești ani. A fost rasplătit și sacrificiul mamei mele, care m-a susținut atât de mult și căreia îi mulțumesc în fiecare zi.”
Antrenorul care i-a marcat cariera este italianul Giordano Vanone, unul dintre cei mai buni antrenori de dans sportiv din lume.
După campionatul mondial, Vlad a revenit la Dej, unde a urmat clasa a XII-a, iar pentru antrenamente mergea la fiecare sfârșit de săptămână la Gheorgheni.
“Am simțit la un moment dat că trebuie sa-mi găsesc un loc al meu. Am primit foarte multe oferte din țară și străinătate, însă sufletul meu a rămas acasă, la Dej. Îmi doream să revin acasă și în cele din urmă asta am făcut. Am revenit la Dej pentru că vreau să construiesc aici cel mai puternic club de dans sportiv din lume. Îmi doresc să nu mai fie nevoiți să plece copiii talentați de aici să se antreneze la alte cluburi. Eu știu ce însemnă o astfel de ruptură. E greu să stai departe de familie, de cei dragi și de prieteni. După ce mama mea a revenit la Dej, eu am rămas singur la Gheorgheni și a trebuit să mă descurc singur. Nu e ușor. De aceea vreau să ridic acest club, pentru ca alți copii să nu mai fie nevoiți să se despartă de familiile lor.”
Astăzi, Vlad este antrenor la Clubul de dans sportiv Latino Angels din Dej. A revenit în locul unde a învățat primii pași de dans. Acum el antreanează copii, cu care a obținut până în prezent numeroase premii la mai multe concursuri din țară.
„Chiar dacă eu acum sunt antrenor, cariera mea de dansator nu se va opri aici. Voi continua să dansez şi în momentul în care voi construi cum trebuie acest club, și o să-mi găsesc şi o parteneră foarte bună de dans. În acest moment mă simt un om împlinit, însă nu vreau să mă opresc la atât. Pentru mine dansul este viața mea, face parte din mine. Dansul pentru mine înseamnă comunicarea între două persoane, iar limbajul acestei comunicări este limbajul corpului.”
Vlad Pîslariu are în palmaresul său 93 de medali de aur, 32 de argint și 56 de bronz.
