La Dej, se repară străzile, se lărgeşte carosabilul şi se asfaltează, din nou! Se pun borduri, se pun pavele, se îngustează trotuarele. Cât mai stâmbe posibil, evident. E bine că se lucrează la infrastructura urbană, dar nu ştiu dacă va fi şi mai frumos. Başca, se munceşte şi pe ploaie şi pe frig, vorba colegilor de presă, cu atâta sârg că nu se mai văd copacii de zelul muncitorilor! Sau, dacă se mai văd, nu va fi pentru multă vreme…
După ce unii copaci din aliniamentul stradal au fost tăiaţi, iar alţii au fost bine mutilaţi, cei care au scăpat cât de cât au fost ambalaţi în ciment, asfalt şi ce alte gunoaie s-au mai arătat prin preajmă. Mai ales că amărâţii de copaci nu si-a găsit loc într-un atât de vast proiect european! Păi, n-au decât să se usuce şi „să trăiască statul care mi-a tăiat copacul!” Oricum, spaţiul verde incomodează şi mai trebuie şi întreţinut! Aşa că, s-a rezolvat problema. Şi a florilor şi a copacilor şi a materialelor care ar fi trebuit cărate la oareşce staţie de reciclare a deşeurilor. Drumu-i lung şi lenea mare, aşa că punem resturile unde se poate. Că aşa e la noi, e brand de ţară şi dau şi bine trotuarele transformate în alei de „unică persoană„!
Unde v-a planta SDAP-ul flori şi mai ales, cum? Şi în fond, de ce ar face-o? Că, doar ieri scriam, la rubrica opinii, că nici administraţia, nici majoritatea locuitorilor din mica provincie nu au conştinţă cetăţenească sau conştiinţă ecologică. Nu-i interesează că nu mai sunt grădini, că se tund parcurile cu drujba, că nu mai este iarbă, că nu sunt flori şi copaci. Din perspectiva lor şi a edililor urbei contează doar „că arată bine” pavelele, că au unde-şi parca maşinile şi că oraşul, spre deosebire de „sat”, e piatră. Asfalt. Beton!
Oamenii refuză, din păcate, să vadă că războiul împotriva spaţiilor verzi, este practic un război împotriva lor ca cetăţeni. Pentru că, ne mai existând spaţii verzi, nu mai este aer curat, nu mai putem respira şi ne înecăm cu praful de pe asfalt şi cu mirosul de benzină şi motorină de la maşini.
Sunt curioasă totuşi, cum vor arăta străzile Gutin, Leonida Domide (fosta Mioriţei) şi Piaţa Ştefan cel Mare după terminarea lucrărilor. Că pe tronsoanele deja încheiate, au rămas doar trotuarele înguste de 50 de centimetri şi maşini, fără număr, fără număr… Şi multă mizerie.
Străzile patriarhale, tipic ardeleneşti, au dispărut aproape cu totul, lăţite de dragul maşinilor care nu au alte spaţiu de parcare decât carosabilul. Iar celor care îmi spun că aşa e frumos şi european, că specialiştii ştiu ce fac, eu, ca cetăţean al oraşului le pot spune că nu e nici frumos, nici european. Este doar o altă materializare a formei fără fond. Să facem, să fie, să ne lăudăm, în rest, oraşul poate să fie mutilat în lung şi-n lat. Am respectat forma. Fondul, adică lipsa unei viziuni urbanistice coerente, astea-s un fel de fiţe de intelectuali pe care puţini le apreciază şi, oricum, nu contează…
M.V.
