Corina Ureche a absolvit Liceul Teoretic „Al.Papiu Ilarian” din Dej, apoi Facultatea de Psihologie şi Științe ale Educației la UBB Cluj.·Actualmente este tehnoredactor la Editura Medicală Universitară ”Iuliu Haţeganu” din Cluj, căsătorită cu Petru Ureche şi „mamă iubitoare” pentru simpaticul căţel Ozzy. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, Corina Ureche este o fire deschisă, comunicativă, un blogger talentat şi o bucătăreasă şi mai talentată. Drept care, cumulul de talente a propulsat-o în atenţia celor pentru care, gastronomia este o preocupare înnobilată estetic şi filosofic. Şi asta deoarece, scria Michel Onfray, ”bucătăria ţine de artele frumoase, de practicile culinare ale unei civilizaţii şi ale unei epoci. Ea exprimă o epocă, la fel ca un tablou, o sonată, un monument, o piesă de teatru sau o lucrare de arhitectură.” Ascultând de „raţiunea gurmandă” a distinsului eseist, am poposit aşadar, în bucătăria „Bucătăria Urecheatei”…
De unde până unde pasiunea pentru gătit?
– Aş spune că a venit de la sine… Viaţa de cămin, te învaţă multe, inclusiv să găteşti. După multe macaroane cu brânză, a urmat clasicul telefon la mama: cum se face tocăniţa de cartofi, cum se face o supă bună de…, cum se face aia sau ailaltă… Şi, încet, dar sigur am îneput să gătesc, de la bine spre mai bine.
Ok, de gătit, gătim cu toţii, sau pe-aproape, ce crezi că te diferențiază totuşi de marea masă a gătitoarelor de rutină?
– Faptul că m-a preocupat latura inovativă a bucătăriei, a pregătirii mâncărurilor, cred eu. Dar și faptul că regăsesc în gătit o modalitate excelentă de relaxare. Sigur, am început cu mâncărurile tradiţionale din repertoriul deja cunoscut, dar în timp, am început să experimentez, să folosesc ingrediente noi, mai ales condimente noi. Rezultatul a fost surprinzător, chiar şi pentru mine… Iar concluzia, validată în timp, a fost că se poate şi altfel, că bucătăria înseamnă mai mult decât sare, boia şi piper!
Care sunt noile condimente folosite de tine şi cum crezi că au influenţat savoarea alimentelor preparate cu ele?
Vorbim aici de condimente cum ar fi ghimbirul, turmericul, cardamonul, curry-ul, chimionul, scorțișoara sau cele de tip masala, adică mixuri de diferite condimente, folosite în bucătăria indiană. Au fost chiar primele cu care am făcut cunoștință și pe care le-am testat, inițial după cum am crezut eu de cuviință, apoi după o documentare atentă. Am reușit, astfel, să aduc savori și arome din alte bucătării chiar în bucătăria mea și să ne bucurăm, împreună cu prietenii de cele mai multe ori, de savorile internaționale.
Așadar, condimente noi, inovaţie, imaginaţie, emoţie, rateuri, reuşite… Satisfacţie. Care a fost pasul următor?
– Poate pare mult spus, dar a fost trecerea de la hobby la profesionalism, păstrând proporţiile, desigur. Şi asta deoarece nu mă consider o profesionistă în sensul strict atribuit termenului; nu sunt un mare şef bucătar, e limpede, dar nici nu gătesc doar aşa, de dragul unui hobby duminical. În 2009, tot căutând reţete pe internet, am decis că e momentul să fac cunoscute propriile-mi reţete, să le împărtăşesc cu alţii şi evident, să îmbunătăţesc ce ştiu şi ce se poate. Pe scurt, în octombrie 2009 am început un blog culinar, http://bucatariacorinei.blogspot.ro/ , iar feed-back-ul primit a fost încurajator. Munca la blog a fost de asemenea o provocare şi asta se poate vedea după felul în care a evoluat „bucătăria Corinei”, de la an la an, ca şi conţinut, exprimare, fotografii… În paralel, gestionez de asemenea paginile de facebook: Atelierul Urecheatei (home/decor) şi Bucătăria Urecheatei (food/beverage).
Vorbind de feed-back, te-am văzut la Look TV, asta ca să ştii că te urmăresc de ceva vreme…
– Da, am fost invitată de două ori de către Teodora Rogobete, ea însăşi deţinătoarea unuia dintre cele mai cunoscute bloguri culinare din țara noastră, dar și o prietenă de suflet. Este feed-back-ul de care am amintit şi s-a datorat cred eu, conţinutului livrat de bucătăria Corinei!
Cu siguranţă. Şi, apropos de internet, bloguri şi reţete… Ai un model, te inspiră cineva în mod deosebit?
– Nu pot să spun că am un model fetiş, nu. Dimpotrivă, încerc să fiu Eu, Corina, fidelă mie însămi. Bineînțeles, urmăresc emisiunile culinare, „răsfoiesc” paginile de specialitate din reviste şi de pe net, dar cam atât. În general, caut să mă axez pe reţete simple, rapide, accesibile şi foarte la îndemâna unei femei moderne care are un job şi trebuie să-şi împartă timpul între bucătărie, familie şi obligaţiile de serviciu. Un segment de nişă, dacă vreţi, dar un segment foarte concludent pentru aceste vremuri.
Aşa este şi e firesc ca femeile să mai şi iasă din bucătărie, să se bucure de timpul lor liber. Cum a primit mama, familia, această nouă abordare a gătitului rapid şi ingenios, dar cu rezultat savuros (de dragul rimei)?
– Poate că la început au privit totul ca pe un moft al meu care o să dureze cât o fi să dureze… Când a văzut că treaba e serioasă, familia a fost imediat alături de mine, iar mama a fost prima care m-a susţinut. Schimbăm des reţete între noi, îi cer sfatul, îmi cere ea sfatul, vorbim… În ce-l priveşte pe soţul meu, e testerul principal, primul care gustă şi apreciază (sau nu) ceea ce pregătesc, dar şi cel care mă ajuta cu detaliile tehnice legate de blog.
La final, mai am o întrebare: care va fi următorul pas? Un site, poate o carte, altceva?
De curând am început mutarea blogului de pe platforma blogger pe domeniu.ro și cu acesta am atins unul dintre obiectivele propuse de foarte mult timp. Așadar, în foarte scurt timp rețetele mele vor putea fi gasite la adresa www.corinaureche.ro.
De asemenea, pe viitor doresc să îmi îmbunătățesc tehnica de fotografiere, poate chiar să urmez cursuri în acest sens. Nu zic nu nici ideii de carte, știu că va veni și asta, însă momentan continui o idee începută anul trecut și anume calendare personalizate cu rețete din Bucătăria Urecheatei.
Succes!
M.Vaida
