Dori, deși sună alintat și ar da impresia unui copil, este acum un adevărat adolescent de 16 ani. Este sportiv și practică de 9 ani karate, iar despre el se spune cu mândrie că este dejeanul nostru atunci când se întorce acasă cu medalii. Este dublu campion mondial și va continua să fie campion încă mulți ani. A început să practice acest sport la Clubul Budokan Ryu din Dej, sub atenta supraveghere și primind sfaturile antrenorului Bogdan Savu, cel despre care se știe mai nou că are harul să scoată campioni.
La cei 16 ani ai săi, Dorin Pănescu, are o impresionată poveste de viață, din care nu au lipsit munca, sacrificiul și multe lacrimi.
”În calitate de sportiv și practicant al karateului, de 11 ani, pot să mărturisesc sincer că dacă aș mai avea încă o dată ocazia să aleg drumul meu în viață nu aș schimba nici o cărare sau decizie în ceea ce privește sportul. Povestea mea a început la vârstă de 5 ani, când tatăl meu, și el practicant de karate, a decis să mă ducă în sala de antrenament. Eram prea mic ca să înțeleg toate aspectele sportului, însă un lucru știam cert, îmi plăcea la nebunie! Mergeam la antrenament cu rucsacul în spate, iar prin gând mi se derulau, ca de altfel și în timpul antrenamentului, secvențe cu copii mai mari decât mine, pe care îi respectam și îmi spuneam de fiecare dată când ne aliniam pentru antrenament: Am să ajung și eu așa!”
Mereu se întoarce cu gândul la prima medalie obținută, care avea să fie și primul său pas în direcția succesului. A obținut medalie după medalie, în număr de 60, din care 30 sunt de aur. Mărturisește că acest sport îi curge prin vene, că face parte din el, iar stadiul în care a ajuns îi impune să continue, să obțină alte și alte premii, care să îl ducă pe cele mai înalte culmi ale gloriei.
”După atâția ani de zile mi se pare că acest sport mi-a oferit doar o mica parte din tot ceea ce aș putea găsi în el. Nu pot să mă gândesc înainte de un antrenamnet că azi nu am chef sau că nu vreau să mă duc. Aceste lucruri nu mai sunt posibile. Trebuie să mă duc, trebuie să continui, trebuie să nu dezamăgesc, în primul rând oamenii care au investit atâtea în mine, care au dat tot ce lea stat în puteri să mă aducă și să mă mențină la înălțime. Aici vorbesc în primul rând de familia mea, care mia fost întotdeauna alături și ma susținut. Părinții mei nu au fost cei mai bogați din lume, însă au știut să-mi ofere lucruri mult mai importante: suportul de care aveam nevoie, un umăr pe care să plâng, dar și o mâna întinsă mereu care să mă ajute să mă ridic și să continui.”
Și a continuat de fiecare dată, chiar dacă a fost greu, chiar dacă l-a durut.
Susținut de antrenorii săi, pe care îi consideră cea de-a doua familie a sa, Dorin a reușit să depășească orice obstacol. L-au susținut și au crezut în el, iar pentru Bogdan Savu, Dorin, a fost unul dintre primii săi 5 elevi pe care i-a avut la începutul carierei de antrenor.
”Se întâmpla în 2004-2005, când făceam pasul de la antrenor secund la antrenor principal cu propria grupă de copii.
Dori era un copil isteț și ager la minte, însă foarte timid și liniștit, învăța repede bazele Karate-ului, iar talentul fizic înnascut îl propulsează destul de repede în fruntea grupei de copii. Bine coordonat, agil și mobil, avea din punct de vedere fizic toate calitățile necesare succesului în această disciplină.
Primele concursuri la care a participat ne-au dezvăluit o latură nevăzută în sala de antrenament și în mediul în care se simțea familiar. Foarte emotiv, probabil cel mai emotiv sportiv pe care l-am avut până acum, a reușit foarte greu să își stăpânească trăirile și fricile în ziua competiției.
La 10 ani, în 2009 a avut prima participare la un campionat european, unde a obținut medalia de bronz. Ambiționat de rezultate și confirmându-și valoarea, începe treptat să dovedească aproape la fiecare concurs, obținând rezultate notabile.
Este un exemplu în sala de antrenament pentru elevii săi mai mici și este foarte implicat în toate activitățile clubului, ajutând la pregatirea celor mici precum și la competițiile dedicate lor, unde îi ajută cu experiența sa competițională și cu sfaturi tactice, tehnice și bineînțeles de motivare și control al emoțiilor. În fond, cândva era “campion” la emoții si el. Își înțelege colegii mai mici perfect. Ba mai mult, și el la rândul său, cand era mic, avea exemple în sală și colegi mai mari care se îngrijeau de el din aceste puncte de vedere. Aici vorbim de Paula Groșan care îl și antrenează în prezent alături de mine, și care este supervisorul său pe plan nutrițional, precum și de Diana Giurgean o altă sportivă de top campioană mondială, crescută la Budokan Ryu.
Este un copil silitor și muncitor, ușor distrat uneori, are disciplina necesară pentru a împăca antrenamentele, competițiile, viața de adoleșcent și distracția cu școala și naveta, locuind de câțiva ani în localitatea Mănăstirea, de lângă Dej. Singurele ocazii în care ”ratează” un antrenament sunt perioadele post competiționale în care are liber sau în cazul în care o răceală îl ține în casă”, ne povestește antrenorul Bogdan Savu.
Dorin recunoaște că a fost un copil foarte emotiv, că avea nevoie de încurajări înaintea fiecărui concurs, însă treptat a depășit aceste momente, iar astăzi își aduce aminte zâmbind de lacrimile care îi curgeau șiroaie față, dar pe care și le ștergea rapid înainte de a intra pe tatami. Se întreabă și astăzi de unde au avut atâta răbdare antrenorii săi?
”Nu eram cel mai talentat copil și nici pe departe cel mai puternic, așa că m-am întrebat de multe ori de ce nu s-au dat bătuți, de ce au ales să mă facă tocmai pe mine campion? Poate nu am să găsesc nicodată răspunsul, dar știu că pentru tot ce au făcut pentru mine le datorez mai mult decât leaș putea înapoia într-o viață.”
Participând la tot mai multe concursuri, Dorin a reușit să-și învingă emoțiile și să dobândească acea performanță de a putea susține presiunea oricărui fel de concurs sau campionat.
Deși poate mulți dintre noi am fi tentați să credem că Dorin va urma o carieră sportivă, visul său este cu totul diferit. Își dorește să urmeze medicina și să ajungă medic chirurg. Pe lângă performanțele sportive, el este și un elev foarte bun la școala unde învață, la Colegiul Național ”Andrei Mureșanu”.
”Prima mea problema când venea vorba de karate era școala. Reușesc să fac față, chiar daca nu pot să ies, atât de des, afară cu prietenii sau să mă joc pe calculator sau pe telefon. Nu am ce face, trebuie sa îndur. Fără școala nu aș putea face nimic. Visul meu este acela de a urma Facultatea de Medicină. Nu voi lăsa nici școala și nici karatele pe ultimul loc. Trebuie să muncesc pe ambele planuri.”
Cu un bogat palmares în spate, cu numeroase medalii naționale și europene la diferite cupe și turnee, primește confirmarea, în anul 2014, că se numără printre cei mai buni sportivi din țară, când obține titlul de campion național, iar un an mai târziu este convocat la lotul național de karate al FR Karate WFC.
”A fost un pas uriaș. Am pășit pragul performanței, de unde nu mai pot da înapoi. Am depășit faza cu emoțiile. Acum vorbesc de altfel de emoții. De acel moment în care tot corpul îți vibrează de nerăbdare, de emoții, însă nu de frică, ci de setea de a lupta, de a dovedi ceea ce poți, de a arăta că ești cel mai bun, de a-i face în primul rând mândri pe oamenii pentru care lupți, pe familia ta, pe antrenorii tăi, pe colegii tăi de antrenament și nu în ultimul rând țara și pe tine însuți.”
Cariera sa sportivă este în plină ascensiune.
În toamna anului 2014, în Polonia, la Campionatul Mondial, participă reușind să obțină o medalie de bronz la categoria sa de greutate. Debutează în anul 2015 cu titlul de vice-campion național, iar în iunie 2015 participă în Belgia la Campionatul European de Karate WUKF, unde obține trei medalii de bronz, una la individual și două la echipe.
După competiția din Belgia și perioada de revenire începe pregătirile pentru mondialele din aceasă toamnă. Cupa României, în septembrie 2015 este ultima sa “verificare” înainte de acest mare concurs din Slovenia. Aici obține două medalii de aur și una de argint.
Verdictul antenorilor: “Este pregatit!” Octombrie 2015. Campionatul Mondial de Karate UWK (primul Campionat Mondial de Karate unificat). Peste 1300 de participanți din 42 de țări, de pe 5 continente.
Dorin Pănescu se întoarce acasă dublu campion mondial la karate. Obține două medalii de aur și două de bronz.
”Daca mă uit inapoi pot spune că a fost un drum lung și plin de dealuri, gropi și piedici, dar pe care nu regret ca lam parcurs. Iar daca mă uit înainte văd același drum însă mult mai lung și înzecit mai greu. Realizez că adevărata provocare acum începe si nu pot renunța în acest moment. Pentru mine karatele înseamnă întreaga mea ființă, întreaga mea persoana, karatele pentru mine înseamnă Dori! Fără suportul oamenilor care sau implicat în evoluția mea, începând de la familie și antrenori până la colegii de antrenament și prieteni, nu aș fi reuși să ajung aici. Le mulțumesc din suflet tuturor și sper să nu-i dezamăgesc vreodată.”
