„Veşnicia s-a născut la sat”. O ştim cu toţii şi n-o mai comentăm de multă vreme, căci „veşnicia” lui Blaga s-a transformat definitiv şi iremediabil în stagnare, imobilism şi sărăcie.
Agricultura odată făcută praf, comentăm însă cu pasiune faptul că în mediul rural nu există locuri de muncă, satele se depopulează iar autoritățile nu atrag bani europeni, aşa cum nu aduc nici investitori acordându-le facilități. Problema e că primăriile, la fel de sărace, nu-i pot scuti de taxe și impozite pe investitori pentru a-şi subţia şi mai mult bugetul. Cât priveşte banii europeni, aceştia sunt pentru proiecte prea puţin generatoare de locuri de muncă, dar ulterior, mari consumatoare de fonduri, indiferent că vorbim de un teren de fotbal, de o şcoală sau un Centru de Informare pentru turişti inexistenţi.
Bineînţeles, în acest caz, comentariile ţintesc automat primarii buni si primarii slabi. Deși nu există niște criterii obiective pentru a-i clasifica, primarii slabi sunt, totdeauna, din Opozitie. Totuşi, nu întotdeauna e suficient să fii la Putere!
Primari buni sunt cei care și-au burdușit mașina cu „produsele tradiționale” ale comunei şi au pornit spre Bucureşti, unde au stat zile întregi pe un scaun, la ușa unui director din ministerul X sau la unui secretar de stat din ministerul Y, ori, poate, la fiecare, pe rând, pentru a cerși fonduri. Unii au avut noroc, alții nu, căci taman când ar fi trebuit să se deconteze lucrările s-a schimbat Guvernul. “Primarul bun” a rămas cu datorii sau cu școala neterminată, iar adversarii politici cu demagogia.
Şi, în tot acest timp, veşnicia contiuă să-şi facă de cap. Ce se va intâmpla cu România peste doi, patru, zece ani? Mai vedem! Plan național, dezvoltare echilibrată a regiunilor, investiţii? Să fim serioşi… Ne lipsește planul cu pricina din cauză că ne lipsesc oamenii de stat de anvergură, politicienii despre care să se vorbească cu respect şi peste un secol. Adică, într-o veşnicie…
M.V.
