Chiar aşa, pentru ce plătim impozite statului, şi încă destul de mult? Un prim răspuns ar fi că le plătim pentru că suntem obligaţi, deoarece în caz contrar ne paşte executarea silită, poprirea, pedeapsa severă a legii, ajutată de mâna puternică a poliţiei. Pe de altă parte, în mod normal, când plătim ceva cuiva, o facem în schimbul unei mărfi sau a unui serviciu, cu excepţia cazului când suntem atacaţi de hoţi, când suntem jefuiţi.
Ori, e limpede că avem o problemă căci, încasarea impozitelor de către stat a ajuns să se plaseze undeva între schimbul profitabil şi atacul armat, statul fiind în prezent o combinaţie între un furnizor de servicii utile şi hoţul la drumul mare.
Într-o tara normală, impozitarea nu este un scop în sine, ci un mecanism prin care statul își finanţează activitatea. Cu alte cuvinte, scopul statului nu trebuie să fie taxarea cu orice preţ a tuturor veniturilor, ci să facă rost de bani pentru a putea funcționa. La noi, însă, impozitarea a devenit un scop şi nu un mijloc; Ministerul de Finanţe se preocupă mai mult să nu piarda nici o sursă de impozit decât să impoziteze corect ceea ce este la îndemână. Exemplul cel mai cunoscut era, până nu demult, recomandata cu confirmare de primire care costau statul cinci lei, pentru a anunţa contibuabilul că are de plată o datorie de un leu! Mai apoi, Finanţele au pus în mişcare un mecanism complex, cheltuind sume uriaşe cu controale care să sperie comercianţii şi să-i determine să evidenţieze bacşişul pe bonurile de casă, în incercarea de a-l impozita.
A fost, de ajuns ca patronatele din turism să ridice glasul şi să spună că nu doresc impozitarea bacşişului, ca toată argumentaţia ANAF să cadă. Fără sezonieri plătiţi cu salariul minim, turismul românesc moare. Iar sezonierii care se angajează în HoReCa o fac pentru că baza veniturilor lor este bacşişul, nicidecum salariul…
Aşadar, Ministerul de Finanţe este leu când e vorba să sperie micii comercianţi dar se transformă repede în pisică atunci când e vorba de „firmele grele”. Din păcate, deoarece Finanţele nu reuşesc să adune impozitele de la companiile mari, care au experienţă, dar şi sustinere politică pentru a-şi ascunde profiturile. Compensează dând iama printre micii comercianţi sau inventând taxe aiuristice pentru contribuabilii de rând…
Concluzia: PFA şi firmele vor să respecte legislaţia fiscală, dar nu reuşesc decât în parte, pentru că prevederile sunt neclare şi interpretabile, fiind dublate de proceduri greoaie. Şi este doar unul dintre rezultatele sondajului realizat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) cu 13.500 de contribuabili şi 1.500 de funcţionari. Cercetarea mai arată că doar o treime îşi achită impozitele de bună voie, cu toate că 96% îşi declară obligaţiile.
Deşi cunoaşte rezultatele de aproape doi ani, guvernul continuă modificarea haotică a legislaţiei fiscale.
Altfel, de unde bani din piatră seacă?
M.V.
