Dealul Florilor, unul dintre cele mai cunoscute cartiere din municipiul Dej, este locuit de aproximativ 24.000 de cetățeni. Este cartierul cu cea mai densă populație din oraș, însă la baza numelui de Dealul Florilor stă o legendă, o poveste foarte trista, legată de numele unei tinere, Roza, care și-ar fi pierdut viața într-un mod tragic.
Undeva prin anii 1214, în cetatea de pe Dealul Florilor (Rozsahegy) trăia un nobil foarte bogat care avea o singură fată pe nume Roza, pe care o iubea mai mult decât orice pe lume. Fiind un nobil atât de bogat și puternic își dorea ca soț pentru fiica sa un fiu de nobil la fel de înstărit.
O promisese de soție fiului nobilului care stăpânea cetatea din Viile Dejului (Cziczhegy), însă Roza nici nu dorea să audă de acest lucru, ea fiind îndrăgostită de un tânăr cavaler frumos dar sărac, pe nume Jeno. Deși era stabilită data nunții, Roza se hotărăște să fugă cu chipeșul Jeno și să-și trăiască povestea de dragoste, departe de Dej.
Sunt urmăriți însă de tânărul nobil Czicz, care îi gasește între Valea Lujerdiului și Inăului. În lupta care se iscă între cei doi bărbați, Jeno își pierde viața, iar Roza este luată de Czicz și dusă la Dej, pentru că urma să îmbrace rochia de mireasă.
Roza era împietrită de durere, iar pentru refuzul său categoric de a se căsători cu Czicz avea să plătească cu viața.
„Până la Dej, tânărul Czicz a rugat-o să-i fie mireasă, pentru că o va iubi toată viața și că de acum trebuie să-l uite pentru totdeauna pe Jeno. Roza nici nu vrea să audă de așa ceva și îl refuză din nou pe mire. Înfuriat de refuzul repetat al fetei, tânărul a luat-o în brațe pe Roza, dar de data aceasta nu cu gânduri curate.
El s-a îndreptat spre zidul cetății și a aruncat-o pe Roza peste creneluri, rostogolindu-se pe deal până în apele învolburate și triste ale Someșului. După câteva zile, corpul fetei a fost găsit la mal agățat într-o tânără răchită. Tatăl, cu durere în suflet și-a luat copila și a înmormantat-o creștineste în locul de unde fusese aruncată
Dej 1970 în apă.”(Monografia Dej-Istorie și legendă, autori Constantin și Cristina Albinetz).
Adevarul istoric desprins din această legendă este reprezentat de existența unei cetăți ale cărei ruine s-au păstrat până în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, acestea fiind observate și de monografiștii Kadar Josef și George Mânzat.
Edificarea cetății de pe Dealul Florilor a avut loc între anii 1214-1235, iar construirea acesteia este atribuită regelui Andrei al II-lea. Distrugerea cetății de pe Dealul Florilor s-a produs dupa anul 1406.
Între istorie și legendă, povestea Rozei a dăinuit peste timp, iar după 800 de ani, Dealul Florilor poartă și astăzi același nume!
Arhiva foto: Sorin Borodi
