Fără barbă şi costum, Moş Nicolae şi-a făcut miercuri apariţia în satul Strâmbu, comuna Chiuieşti. Incognito şi în avans, vizita „moşului”, alias prof. Lucian Iosip, s-a datorat unei donaţii venite din partea asociaţiei franceze „Dunières sans frontières” (Departamentul Haute-Loire), care a constat în rechizite, cărţi şi CD –uri cu poveşti, acuarele şi creioane colorate, jucării, mingi de fotbal, consumabile pentru şcoală şi dulciuri pentru copii.
Prezentă în Strâmbu, încă din 1990, Asociaţia „Dunières sans frontières” s-a implicat mai ales în dotarea şcolii şi grădiniţei cu mobilier şi material didactic, calculatoare şi jucării. De asemenea, graţie preşedintelui asociaţiei, Maurice Bancel, an de an în preajma Crăciunului, copiii din Strâmbu au parte de cadouri special alese pentru ei, la care contribuie aproape de fiecare dată şi elevii şi profesorii Liceului „Leonardo da Vinci” din Monistrol sur Loire.
Prin urmare, ajutat de Tudor Iosip şi subsemnata, anul acesta Moşul Lucian l-a înlocuit cu succes pe Moş Crăciun, spre bucuria celor 7 preşcolari şi 12 elevi ai Şcolii Primare din localitate, ca de altfel şi a celor din satul Huta, 9 şcolari şi 6 preşcolari instruiţi de educatoarea Iustina Georgiu şi Domnica Dolhăscu.
Pregătiţi de educatoarea Nastasia Ciupe şi învăţătoarea Mariana Georgiu, copiii din Strâmbu şi-au întâmpinat oaspeţii cu colinde şi tradiţionalele plăcinte pregătite de mamele lor.
Nu pot să nu remarc totuşi că la fiecare din întâlnirile cu Moş Lucian, numărul copiilor care-l întâmpină este tot mai mic. Şi, cu toate că nimic pe lumea asta nu are valoare, dacă nu e însoţit de un zâmbet de copil, spre tristeţea mea, a moşului şi a dascălilor din sat, am aflat că în ultimii doi ani nu s-a născut nici un copil în Strâmbu. Nu ştiu dacă anul ce vine va fi mai rodnic, dar e de sperat să fie, pentru că nu e nimic mai deprimant decât un sat în care nu se aud râsete şi glasuri de copii.
M. Vaida
