Aşa cum ne-au obişnuit în fiecare an, între Crăciun şi Anul Nou, „ursarii” moldoveni au ajuns din nou la Dej. Unii îmbrăcaţi doar în costume colorate, alţii şi în blănuri de urşi, cetele de bărbaţi sosite din Comăneşti (Bacău) şi Răuceşti (Neamţ) au străbătut străzile centrale şi cartierele oraşului, în ritmul sacadat al tobelor punând în scenă, una dintre cele mai spectaculoase manifestări ritualice menite a îndepărta “cele rele” şi a atrage “cele bune”.
Pe unde prind „relele”, ursarii le iau la… dans, într-o revărsare de culori, sunete şi mişcări ritualice, marcând perioada magică dintre Crăciun şi Bobotează, când se crede că o lume moare şi o alta se naşte, că au loc lupte între forţe benefice şi malefice, iar măştile au un însemnat rol de protecţie.
Şi cum tradiţia cere ca cei colindaţi să ofere bani sau daruri urătorilor de ocazie, de la ferestrele apartamentelor au zburat bancnotele de un leu şi 5 lei către colindători. Unii s-au oprit cu maşina pentru a le oferi bani, iar locatarii blocurilor nu au pierdut ocazia de a-i imortaliza cu aparatul foto pe ursari.
„Trecem prin Dej în fiecare iarnă, venind dinspre Cluj sau Târgu Mureş. Ne pornim cu trenul şi colindăm prin tot Ardealul. Mergem şi la Satu Mare, după care la Baia Mare şi Negreşti Oaş. Acolo ne-au primit cel mai bine anul trecut” – spune Marian, care are sarcina să culeagă darurile de la trecători.
Ceata de colindători străbate oraşul în lung şi-n lat, dar după o zi întreagă, câștigurile sunt modice. „În cartiere facem mai mulţi bani decât prin centrul oraşului, acolo oamenii sunt mai modeşti şi cu toate astea ne mai dau şi cîte 5 sau 10 lei. Nu ne plângem, avem cât să mâncăm şi să mergem cu trenul, plus că ne mai şi rămâne ceva” – adaugă Marian.
Jocul ursului este o tradiţie întîlnită mai ales în Bucovina şi Moldova. Cultul ursului este moştenit de la geto-daci, care îl considerau un animal sacru. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii.
Masca este condusă de un Ursar, însoţit de muzicanţi şi urmată de un întreg alai de personaje. Rostogolirea urşilor în cerc, bătutul şi moartea ursului, apoi învierea miraculoasă, ca şi urcarea acestuia pe toiag, redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stăteau sub semnul acestui animal, capabil să învingă iarna şi să vestească primăvara.
M.V.
