Aproape jumătate din familiile din România (46%) trăiesc în locuinţe cu una sau două camere, în timp ce la oraşe procentul ajunge chiar la 57%, iar aproximativ 40% dintre locuinţe au nevoie de reparaţii.
Conform unui studiu de piaţă derulat de BCR Banca pentru Locuinte, cu sprijinul IRSOP, în România locuiesc în maximum două camere 40% din familiile cu 3 persoane, 32% din familiile cu 4 persoane, 20% din familiile cu 5 persoane şi 20% din familiile cu 6 persoane.
Din totalul celor 7,47 milioane de gospodării din România, o treime nu au grup sanitar (8,5% în mediul urban, 34% în mediul rural), iar circa 32% nu sunt prevăzute cu baie sau duş. Pe de altă parte, aproximativ 40% dintre locuinţe au nevoie de reparaţii, apreciindu-se că 52% dintre acestea sunt urgente. Astfel, la nivelul ţării, 16% dintre locuinţe se confruntă cu diferite deteriorări,igrasie, scurgeri de apă sau iluminare insuficientă, iar între 3 şi 19% dintre gospodării sunt afectate de factori de mediu, cum ar fi poluarea sau zgomotul.
Doar 15% dintre locuinţe (la oraşe – 19%, la sate – 10%) sînt construite după anul 2000, iar în perioada 2000-2002 s-au construit 197.541 de locuinţe, cererea actuală fiind de un milion de locuinţe noi numai în mediul urban.
“Efectul cel mai grav al supraaglomerării locative este instalarea resemnării. Oamenii se descurajează şi se obişnuiesc cu ideea că nu vor putea depăşi inconfortul în care trăiesc. Acest efect psihologic se numeşte ”neajutorare învăţată” (learned helplessness) şi apare atunci cînd oamenii realizează că nu există scăpare, pentru că forţele proprii sînt insuficiente, iar ajutorul extern este absent. Familiile înghesuite nu au nevoie de compasiune, ci de ajutor, care se traduce prin acces la finanţare, prin politici şi strategii guvernamentale de îmbunătăţirea locuirii şi mai ales prin conştientizarea publică a riscurilor traiului înghesuit” afirmă dr. Petre Datculescu, directorul IRSOP.
