După 1990, Ziua Îndrăgostiților a fost adoptată şi pe meleagurile noastre mioritice. Iar reacţiile n-au întârziat să apară, întru protejarea „sărbătorilor tradiţionale geto-dacice creştin ortodoxe”! Mai pe scurt, un NU hotărât sărbătorilor de import! Mă refer la cele capitalisto-moşiereşti, desigur, venite din putredul Occident. Că aia cu 8 Martie, venită de la Răsărit, e bună!
Câtă ipocrizie, mi-am zis eu, aşa, ca tot omul care consideră că orice sărbătoare e o zi binevenită pentru a zâmbi, pentru a socializa şi a ne bucura de ceea ce avem, fără a ne uita peste gardurile vecine… Nu de alta, dar dacă stăm şi cugetăm fără părtinire, cam toate sărbătorile religioase şi laice, cu excepţia Zilei Naţionale a României, sunt de import. De la Sfântul Nicolae, până la Crăciun şi ziua de 1 Mai… Nici pentru Dragobetele de care abia auziseră câţiva înainte de 89, nu poţi băga mâna în foc. Cuvântul fiind de origine slavă, iar sărbătoarea, celebrată în Muntenia şi Oltenia a fost în fapt, asimilată de sărbătoarea creştină „Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul” (23 februarie). Cert este că fiecare popor a avut şi mai are (pe ici, pe colo) un fond arhaic, păgân, de sărbători dedicate unor zeităţi sau unor schimbări legate de cele patru anotimpuri, reziduurile acestora fiind transmise prin datini, obiceiuri, supertiţii etc. şi, mai ales, prin folclor.
Pentru Romulus Vulcănescu, autorul excelentului volum „Mitologia română”, Dragobetele era o „făptură mitică”, un Eros autohton, „tânăr, voinic, frumos și bun”, unul „năvalnic”, care trezea natura la viaţă, spre deosebire de catolicul Valentin, mult prea blajin. De altfel, în credința populară, 24 februarie este ziua în care toate păsările și animalele se împerechează şi mai mult ca sigur, pentru omul arhaic, desemna începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi, iar omul participă și el la bucuria naturii. Pentru că omul arhaic, chiar se bucura de natură!
Cât despre „conspiraţia comercială” care ar sta în spatele Zilei Îndrăgostiţilor, publicistul Bogdan Naumovici atrage atenţia asupra faptului că sărbătoarea exista cu foarte mult timp înainte de apariţia globalizării şi nu acesta este motivul pentru care prinde la public.
„Corporaţiile se pot da peste cap să inventeze ziua cumpărăturilor de un milion de dolari, dar nu va cumpăra nimeni în ziua aia pentru că nu răspunde unei nevoi fireşti a publicului. Eu cred că avem de-a face cu o cauzalitate inversă, în sensul că oamenii aveau nevoie de o sărbătoare a dragostei şi nişte companii s-au prins că ar putea face nişte bani din această nevoie. Nu au inventat ei o zi ca asta şi lumea a sărit să cumpere. Singura pe care au inventat-o companiile este Black Friday, un eveniment care se referă doar la cumpărat, în rest lucururile nu stau chiar aşa. Aşa cum nu companiile au inventat Crăciunul ca să-şi faca oamenii cadouri. Sigur, Coca-Cola a inventat hainele lui Moş Craciun, au spus să fie roşii, dar sărbătoarea nu au meşterit-o ei şi nici obiceiul de a oferi cadouri“, explică Naumovici.
Or, ce spune el, are logică şi pot să-i dau dreptate.
Iar ca o concluzie, bucuraţi-vă de orice prilej care colorează şi împrospătează rutina de zi, cu zi… Poate fi Valentine’s Day sau Dragobete, sau 8 Martie, sau Ziua Cerului Fără Nori, contează prea puţin cum se numeşte sau de unde vine, atâta timp cât ne aduce mai aproape de cei dragi…
M.V.
