Şedinţa Consiliului local, din 26 februarie, a fost deschis cu un moment emoţionant prilejuit de prezentarea proiectului de hotărâre privind acordarea titlului de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Dej, profesorului pensionar de geografie-biologie, Jánossy Sándor, unul din dascălii merituoşi ai oraşului, preţuit de concetăţeni şi iubit de foştii săi elevi. Proiectul iniţiat de consilierii UDMR şi avizat favorabil de comisia de învăţământ- cultură, a întrunit toate condiţiile unui vot al majorităţii, devenind la finalul expunerii de motive, unul unanim.
După un laudatio susţinut de consiliera Annamaria Kovrig şi plasticiana Eva Lukács, la care s-au adăugat cuvintele rostite de prof. Axinte Bob, directorul Colegiului „Andrei Mureşanu” fost elev al şcolii şi apoi coleg al venerabilului dascăl, primarul Costan Morar a ţinut, de asemenea, să-i mulţumească profesorului Jánossy pentru munca depusă timp de 43 de ani la catedră, întru modelarea şi formarea unor caractere valoroase, pentru civismul domniei sale şi dragostea pe care a purtat-o, şi o poartă şi acum, oraşului său natal.
La rândul său, cu modestia şi eleganţa care l-au caracterizat întotdeauna, profesorul Jánossy Sándor a mulţumit consilierilor şi celor prezenţi pentru cuvintele de apreciere rostite cu atâta căldură, iar ca un ecologist convins şi iubitor de natură cum a fost întotdeauna, a dorit să sublinieze că Dejul şi împrejurimile sale merită atenţia edililor, nu doar datorită vechimii sale şi unei istorii seculare tumultuoase, ci şi datorită frumuseţii zonei şi potenţialului de care dispune.
Titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Dej urmează să-i fie înmânat profesorului Jánossy în data de 15 martie, în cadrul festiv prilejuit de sărbătorirea Zilei Maghiarilor de Pretutindeni.
Prilej cu care vom reveni prezentând, atât datele biografice relevante din viaţa domniei sale, cât şi
un sumar al preocupărilor sale ştiinţifice, materializate în numeroase studii şi comunicări, pentru care, nu întâmplător a fost distins ca Profesor Emerit.
În fine, pot să spun că, deşi nu mi-a fost profesor în liceu, îl cunosc pe Domnul Profesor şi am fost nu odată în casa domniei sale, de fiecare dată fascinată de minunata grădină şi livadă pe care le îngrijea cu mult drag, şi de poveştile pe care ni le spunea, cu bonomie, cu o înţelepciune proprie spiritelor elevate cărora le aparţine. Şi mă bucur că oraşul meu, măcar din când în când, devine conştient că dincolo de străzi, clădiri sau fabrici şi uzine, este o comunitate a cărei valoare în timp se datorează unor oameni, se datorează acelor spirite care o animă şi nu materiei care o fixează în spaţiu.
M.Vaida
