Femeie, mamă, soție, comandant de poliție.
Multora, această enumerare pare nelalocul ei, având în vedere stereotipurile care ne conduc acțiunile și comportamentul în general.
Însă, toți cei care o cunosc pe comisarul șef Mariana Ilieș, realizează cât de firească este enumerarea de la început.
Un om puternic, care a reușit să îmbine meseria și familia într-o armonie pe care toți ne-o dorim.
Într-un interviu acordat pentru Dejulmeu.ro, Mariana Ilieș ne împărtășește din povestea sa de viață, care a început în anul 1963, acolo, undeva, într-un sat din județul Teleorman.
”M-am născut în judeţul Teleorman, într-un sat legănat de apele râului Călmăţui, de briza Dunării şi de mirosul uscat al frunzei de porumb care înconjura atunci tot satul. Se culesese grâul şi mirosea în țest a pâine caldă, iar în pahare curgea negru ca pământul zaibărul de şes.
Veneam într-o casă în care rugăciunile părinților mei de a avea un copil se împlineau dupa 10 ani de la cununia lor şi ca un prinos al dragostei lor de ţărani ai lui Moromete. Am crescut pe uliţele satului pline de ţărâna Burnasului, pe care în cete o luam în picioare de la un capat la altul şi pe care o ridicam în jurul nostru într-un nor cenuşiu învaluindu-ne bucuria şi voioşia nevinovată.
Am plecat devreme din sat, iar după mulţi ani mă mai întorc în el doar cu gândul şi numai la cimitir, acolo unde este înmormântată mama mea, pentru că în acel sat nu mă mai aşteaptă nimeni”.
Cine s-ar fi gândit că drumul vieții o va duce la sute de kilometri distanță de locul natal, pe care-l descrie cu atâta nostalgie și dragoste.
A ajuns într-un oraș, care credea că se află lângă Brașov, iar azi, după 29 de ani, se poate declară fiică a Dejului.
”La Dej am ajuns foarte simplu, cu un tren, dupa circa 11 ore stat în picioare şi de nesomn. Dupa ce am terminat Facultatea de Drept din Bucureşti, am luat repartiţie la Dej, respectiv la Procuratura Locala Dej. Venirea mea la Dej a fost o adevărată aventură a necunoaşterii întrucât am luat repartiţia crezând că Dejul se află undeva lângă Braşov. După ce am văzut harta mi-am dat seama că mai aveam câţiva kilometri şi nimeream acolo unde se punea harta în cui. Dar iată-mă, sunt încă în Dej de circa 29 de ani”.
Din cei 29 de ani, doar 5 a rezistat ca și procuror. Și asta nu pentru că i s-ar fi desfințat postul de procuror, ci pentru faptul că visul Marianei Ilieș era acela de a îmbrăca haina militară. Își dorea să fie polițist, iar dorința sa a devenit realitate.
”Mi-am dorit foarte mult să îmbrac haina militară. Fiecare din noi purtăm o haină, iar eu am vrut ca a mea să fie deosebită. Am lucrat cinci ani ca procuror la Procuratura Locală Dej, dar nu mi-am găsit niciodată acolo locul. Visam să fiu prima la faţa locului, dar de fiecare dată poliţiştii, prin atribuţiile lor, mi-o luau înainte şi eram mereu în linia a doua.
Visam mai multă adrenealină decât aveam ca şi procuror, astfel încât m-am mutat la poliţie, iar de atunci am atâta adrenalina zilnic, încât uneori aş mai da din ea şi celor care prin natura meseriei sunt obligaţi să stea numai la birou, dar nu pot pentu că ar fi ca şi când aş da ceva din mine, şi atunci nu aş mai fi eu”.
Visul devenit realitate, avea sa-i aducă peste ani multe amintiri frumoase. Nu va putea uita niciodată primul contact cu polițiștii dejeni. Se întâmpla la nici o lună de când tânăra procuroare se afla la Dej.
”Pentru că lucrasem cu poliţiştii în anii anteriori ai carierei mele primul contact cu munca de poliţist nu a fost ceva spectaculos dar aş vrea să vă relatez primul meu contact în Dej cu poliţiştii. Aveam aproximativ o lună de când lucram ca procuror şi dintr-o neglijenţă administrativă nimeni din cadrul procuraturii nu mă prezentase colegilor de la miliţie, cum era pe acea vreme, astfel încat ei nu mă cunoşteau pemine şi nici eu pe ei pe toţi.
Venise la mine mama să vadă ce mă îndemnase de plecasem aşa departe de casă. Întrucat eram unicul copil al familiei iar distanţa dintre mine şi familie era destul de mare, eu încercam să-i arăt mamei mele latura frumoasă a faptului ca am luat repartiţie în Dej. În apropierea Cinematografului Arta era un chioșc în care se vindeau de toate şi la care ne-am oprit pentru a cumpăra ceva.
În timp ce mama mea încerca să scoata banii din geantă a fost luată din spate de doi domni în civil care i-au spus să îi însoţească făra să să spună unde. Eu am intervenit solicitandu-le să spună cine sunt şi ce doresc de la mama mea. Deabia apoi ei s-au legitimat cerându-mi şi mie să mă legitimez motivand că nu ne cunoaşteau. Le-am arătat şi eu legitimaţia mea şi fără altă explicaţie ne-au lasat în pace.
În zilele următoare, după ce am fost prezentată lucrătorilor de la Poliţia Dej, de câte ori ne intersectam în cadrul atribuţiilor de serviciu în spirit de glumă ne arătam recipoc legitimaţiile. Astăzi, unul din cei doi poliţişti îmi este cel mai bun coleg, un bun prieten şi în acelaşi timp adjunctul meu, iar acea întamplare este un prilej de frumoasă aducere aminte.
Am uitat să spun că mi-a trebuit mult timp să o conving pe mama că totuşi în Dej, nu toată ziua te ridica poliţia de pe stradă”.
Nimic nu poate fi mai motivant și mai frumos decât atunci când comandantul spune că adevărații săi eroi sunt camarazii de la locul de muncă. Sunt acele exemple pe care șeful și le dorește să le urmeze.
”În fiecare zi îmi doresc să fiu în locul colegului care a salvat un copil de la înec, în locul colegului care a descoperit cine a furat ultimele trei maşini săptămâna trecută, în locul colegului care dintr-o fărâma de amprentă a aflat cine a intrat într-o locuinţa, în locul colegului care a transportat ultima persoană găsită decedată într-o pădure, în locul colegei care încearcă să liniştească ultima copilă violata etc. Ei da, colegii mei sunt adevaratele mele exemple şi pe ei încerc să-i urmez, ca şi ei încerc să fiu in fiecare zi. Ei sunt adevaraţii mei eroi”.
Despre ascensiunea sa profesionala, comisarul șef Mariana Ilieș, spune că totul s-a întâmplat firesc, nimic spectaculos, pas cu pas și muncă multă, iar pentru funcţia de comandant a susţinut un examen deloc uşor, în spatele căruia au stat multe ore de învăţătură şi nesomn.
”Pentru mine nu este greu să dețin această funcție. Aceasta este serviciul meu şi încerc să îl fac cu responsabilitate. În ceea ce priveşte relaţia cu colegii mei nu cred ca ei mă văd ca pe o femeie decât de 1 şi 8 martie, când recunosc că primesc foarte, foarte, foarte multe flori şi mărţişoare de la ei, în restul zilelor lucrăm cot la cot.
Sigur că printre colegii mei sunt şi din aceia pe care îi mulţumeşti de o sută de ori, iar dacă nu l-ai mulţumit odată, şeful este de vină, doar oameni suntem! Important pentru noi poliţiştii este să punem în faţa sentimentelor proprii responsabilitatea faţă de cetăţean şi siguranţa lui”.
Pentru comandantul Mariana Ilieș, o nouă zi începe la ora 6.00, cu o cafea bună, servită la pat. Profită de acest moment de relaxare pentru s-ar putea să fie singurul de peste zi.
”Îmi beau cafeaua la ora 6.00, în pat. Sunt o răsfăţată pentru ca mie chiar îmi aduce soţul cafeaua la pat. Este momentul meu de relaxare pentru că peste zi nu se ştie dacă mai prind altul şi încerc cât pot să nu îl ratez. Nu am o zi la fel ca alta pentru că în poliţie nu ştii niciodată ce evenimente apar peste zi, așa că din ziua de muncă nu pot face un tipar.
Nici o zi nu e la fel ca alta şi una este mai frumoasă ca alta. Pleci de acasă, dar nu ştii niciodată când te întorci, nu ştii când ai mâncat ultima dată sau dacă plecând cu pantofii cu toc nu trebuie să apelezi la cizmele de cauciuc ale criminaliştilor, neştiind unde ajungi în acea zi. Important este ca înainte de culcare să fii liniştit ca ţi-ai îndeplinit misiunea din acea zi pentru că imediat poate suna telefonul pentru un alt eveniment”.
A reuși să îmbine atât de bine viața profesională cu cea de familie, încât poate mulți se întreabă cum a reușit această femeie, mamă, soție să facă față atâtor provocări, să fie prezentă la atâtea evenimente și să se implice în atâtea activități?
”Totul numai cu sprijinul celor de acasă, şi nu sunt mulţi, doar soţul şi fiica mea, însă au amândoi umeri foarte puternici.
În urmă cu 20 de ani am primit cel mai frumos dar de la Dumnezeu. Este puternică, duce atât cât îşi propune fără să se plângă niciodată. Și eşti acolo unde ti-ai dorit mamă!
Mi-e dor de tine în fiecare zi, dar tu urmează-ţi visul, este un vis frumos.”
Iar mesajul ca fiecare să-și urmeze visul îl are și pentru cititorii noștrii:
”Urmați-vă visul, credeți în voi și să va fie bine oriunde v-ați afla!”
Mariana Ilieș deține funcția de șef al Poliției Municipiului Dej din data de 1 ianuarie 2014. Anterior, a ocupat timp de patru ani și funcția de adjunct al Poliției Dej. Pe parcursul carierei sale a fost ofiţer în cadrul Biroul de Investigarea Fraudelor; șef Birou Cercetări Penale Dej; ofiţer specialist în cadrul Biroului Cercetări Penale; ofiţer specialist III în cadrul Compartimentului Evidenţa Populaţiei; procuror în cadrul Procuraturii locale Dej.
