Mai mult de jumătate din absolvenţii de studii superioare din România (55%) consideră că din cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de muncă au fost dobândite chiar la locul de muncă, în timp ce aproximativ o treime (32%) au fost desprinse în facultate, iar 14% au fost dobândite în alte împrejurări, se arată în documentul “Analiza fundamentării și evoluției obiectivului privind creșterea procentului absolvenților de învățământ superior, în conformitate cu prevederile Strategiei Europa 2020”, realizat de către Curtea de Conturi.
Conform sursei citate, diferenţele sunt mult prea mari pentru a fi puse numai pe seama specificului locului de muncă. “Este evident că între cunoştinţele şi abilităţile transmise/formate în universităţi şi cele necesare locurilor de muncă sunt diferenţe care impun măsuri de adaptare din partea universităţilor/facultăţilor.
Situaţia menţionată se diferenţiază pe domenii de specializare dar ecarturile mai mici se datorează mai mult specificului specializărilor decât eforturilor de adaptare a universităţilor”, se spune în document. Aproape 32% dintre angajatori au puţină şi foarte puţină încredere în pregătirea studenţilor pentru piaţa muncii, iar 41,2% nu ai nici multă nici puţină. “Angajatorii sunt foarte rezervaţi în ceea ce priveşte capacitatea învăţământului superior din România de a pregăti absolvenţii pentru piaţa muncii.
Ceea ce îngrijorează este clivajul între angajatori şi cadrele didactice, care au o părere diametral opusă. Această diferenţă de opinii dintre cadrele didactice şi angajatori constituie un impediment în adaptabilitatea învăţământului superior la cerinţele pieţei muncii”, se mai spune în Analiză.
Sistemul de învăţământ superior din România este orientat preponderent spre pregătirea teoretică a absolvenţilor şi mai puţin spre formarea abilităţilor practice solicitate de piaţa muncii. Absolvenţii consideră că două treimi dintre cunoştinţele teoretice şi numai o treime din abilităţile practice pe care le deţin în prezent au fost dobândite sau desprinse prin programul de studiu urmat în facultate.
La aceeaşi concluzie s-a ajuns şi atunci când au fost sondate opiniile angajatorilor. Astfel, 51% dintre angajatori înclină spre părerea că sistemul de învăţământ superior din România formează absolvenţi cu o bună pregătire teoretică, iar 43% dintre aceştia cred că pregătirea practică lasă de dorit. De asemenea, numai 13% dintre angajatori consideră că diploma obţinută de absolvenţi este o garanţie a calităţii acestora.
Populaţia activă cu studii superioare a crescut în perioada 2009-2013 cu 310 mii persoane, în special în grupele de vârstă 25 – 34 ani (113 mii persoane) şi de 35 – 44 ani (138 mii persoane). Populaţia activă sub 25 de ani a rămas relativ constantă, ceea ce înseamnă că absolvenţii recenţi de studii superioare din această grupă de vârstă nu au depăşit numărul de persoane cu studii superioare ce a trecut în grupa de vârstă 25 – 34 ani, a cărei creştere a fost alimentată, în primul rând de absolvenţii care şi-au finalizat studiile universitare după vârstă de 25 ani.
Dacă în cifre absolute se înregistrează creşteri, în cifre relative (ratele de activitate) evoluţia este descendentă, mai pronunţată în grupa de vârstă de sub 25 ani. Îngrijorător este faptul că ratele de activitate se reduc constant în grupele de vârstă de 25 – 34 ani şi 35 – 44 ani. Reducerea ratelor de activitate a persoanelor cu studii superioare se datorează creşterii populaţiei inactive. Fenomenul este cu atât mai mult alarmant, cu cât se petrece în populaţia cu studii superioare, investiţia în pregătirea universitară rămânând fără finalitate economică.
Populaţia inactivă cu studii superioare a crescut constant în perioada 2009-2013 cu 94 mii persoane şi aproape toată această creştere s-a datorat intrării în inactivitate a populaţiei de sub 44 de ani adică a populaţiei cu studii superioare tinere. Datele statistice publicate nu permit identificarea cauzelor accentuării acestei tendinţe, însă nu este exclus ca situaţia pe piaţa muncii să aibă un rol destul de important. Ratele de inactivitate cresc. Dacă în cazul grupei de vârstă sub 25 ani pot fi găsite unele explicaţii parţiale (continuarea studiilor sau amânarea intrării în activitate), în ceea ce priveşte creşterea ratelor de inactivitate în grupele de vârstă 35 – 44 ani nu există explicaţii validate prin studii de specialitate. Ce se întâmplă, însă, în cadrul populaţiei active cu studii superioare formată din populaţia ocupată şi şomeri? Deşi după anul 2011 creşterea economică şi-a reluat trendul pozitiv numărul şomerilor BIM* cu studii superioare urmează o tendinţă de creştere (similară creşterii ratei de inactivitate a acestei categorii de populaţie).
Integral pe cotidianul.ro
