Aflată la cea de a XXXVIII-a ediţie, anuala artiştilor plastici dejeni probează încă o dată edificator existenţa în această veche şi distinctă urbe transilvană a unui puls creativ constant, manifestat la cota unei apreciate exigenţe estetice. Prin eficienta implicare a primăriei locale s-a renovat spaţiul elegantei galerii de artă situată în centrul istoric, galerie intrată sub patronajul muzeului municipal, căreia îi dorim longevitate în găzduirea de evenimente culturale aşteptate de o receptivă comunitate. Privită prin prisma impresiei de ansamblu, actuala sinteză expoziţională care asociază zestrea de spirit a 26 participanţi din diverse generaţii, cu majoritară componenţă a cadrelor didactice, relevă firesc o pluralitate de modalităţi expresive tipice unor domenii specifice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă, design. Există clară individualitate stilistică, bogăţie imaginativă şi o pasionantă vervă a comunicării, reflex al unei generoase nevoi de confesiune şi a unei nobile motivaţii spirituale.
Spre lauda organizatorilor, animaţi de un frumos sentiment de breaslă, distanţaţi de orgolii şi discutabile ierarhizări, distribuţia lucrărilor în cele ample cinci săli ale galeriei s-a efectuat pe criterii de armonie vizuală, înregistrîndu-se în fiecare spaţiu o fertilă consonanţă a pieselor înscrise cu pregnanţă pe un fastuos ecran al postmodernităţii. Într-o primă sală au fost expuse – cu gînd omagial – şi două lucrări de Elena Szervaczius, care pe parcursul cîtorva decenii a păstrat şi etalat public elevaţia unei admirabile sensibilităţi cromatice. 
Ca semn de respect pentru amintirea preţuitei profesoare nu demult dispărute, Eva Lukács-Solymossy, alt nume cu rezonanţă nu doar în ambianţa dejeană, a finalizat o imagine cu aspect solar, tipică viziunii celei rememorate, la care a mai alăturat două vitale reprezentări picturale, rezolvate în armonii de o recunoscută preţiozitate. şi lucrările prof. Silvia Pop îşi păstrează caracteristica vigoare şi rafinata modulare a intensităţilor tonale, indiferent de motiv: peisaj cu evocări de urbanitate cu amprentă medievală, personaj meditativ şi naturi statice, recomandînd o referenţială contribuţie creativă în context contemporan. Un panou unitar, cu cinci compuneri de o impresionantă coeziune şi siguranţă a nervului constructiv, transpus în cărbune, pastel, sepia, prezintă Gabriela Meşter, configurînd cu fineţe şi incisivitate o tulburătoare vîltoare a vîrstelor. Aflat în faza instrucţiei de specialitate, Mircea Ardeleanu face dovada unei bune stăpîniri a disciplinei formale, care asigură celor două modele tensiune şi proiecţie către monumental.
O analiză cu totul specială merită acordată unei remarcabile familii de creatori prolifici : Bumbu, începînd cu seniorul Constantin, trei talentaţi şi fructuoşi feciori, terminînd cu angelicul nepot Andrei de şapte ani, prezent cu cinci frenetice desfăşurări cromatice. Seniorul expune cinci armonioase notaţii în acuarelă, cu autentice reprezentări de pitoresc montan, alături de o viguroasă atmosferizare estivală în ulei, Emanuel Bumbu se dovedeşte un inspirat şi sugestiv evocator de climat situat sub incidenţa misterului nocturn, cu memorabile simfonizări în violet şi griuri evanescente, iar Nicolae Mircea Bumbu îşi mărturiseşte distinctul simţ cromatic prin circumscrierea unor dinamice învolburări celeste. Singurul sculptor al familiei, Liviu Bumbu, deja bine afirmat în context naţional, stăpîneşte cu autoritate logica spaţială a formelor, manifestîndu-se ca un subtil interpret al dilemelor existenţiale, recomandat de trei expresive transpuneri în bronz: „Autoportret”, „Triptic”, „Planeta albastră”.
În cea de a doua sală a galeriei, prof. Maria Cubleşan, spirit instruit şi generos, intens preocupată de modelarea sensibilităţii unor tinere talente, impresionează prin verva introspecţiei în psihologia unor emblematice modele juvenile: „Tandreţe”, „Umbra şi lumina”, desăvîrşind performant pictural – cu iz omagial – o restituire de simbolic univers brâncuşian. În manieră demult particularizată stilistic prof. Anca Dalia Bogdan ne poartă reconfortant prin incitante spaţii de civilizaţie perenă, Ina Bărbuţă se confesează cu delicat suflu liric în patru limpezi transpuneri cromatice în gamă caldă, pentru ca Dana Beşa să ne încînte cu fastul unor pure reverberaţii florale, brodate şi cu irizante reliefări, reconstituind în cinci compoziţii feerice o tonifiantă atmosferă paradisiacă.
Expozant important în cea a de a treia sală se arată tînăra Maria Raluca ştreang care îşi perfectează o specializare în design vetimentar în Anglia, autoare a unei spectaculoase suite de modele unde valorifică profesionist şi vivace tradiţia costumaţiei româneşti arhaice. Graficianul Lorand Pussy reţine atenţia cu trei caligrafieri în tuş şi cărbune, cu sugestive trimiteri la straturile sublime ale interiorităţii: „Exotism”, „Emoţie constructivă”, pentru ca Orlando Manu să fantazeze dezinvolt în carioca pe tema eternului spectacol natural. 
De o valoare cu totul deosebită ne apare fondul de lucrări expus în cea de a patra sală care beneficiază de aportul unor nume cu certă reputaţie în actualitatea artei din România. Prof. Marta Huluba, cu vechi şi consacrat statut în spaţiul artei decorative, a finalizat în broderie două superbe desfăşurări de energice şi fluente articulaţii de vegetal luxuriant, mărturisindu-şi în alte trei trei lucrări în acuarelă şi tempera un pronunţat şi benefic simţ al armonizărilor în factură tonică. Referenţială se impune vitalitatea a patru somptuoase circumscieri în tempera de simbolice sinuozităţi prin care prof. Eleonora Ban-Bodea îşi manifestă predispoziţia către fast şi simfonizare tonală, făcîndu-ne şi surpriza desăvîrşirii unui ingenios spectacol ambiental prin frenezia unei instalaţii care asociază diversificate recipiente din sticlă, tranşant şi tonifiant colorate. Alături, o altă tînără şi talentată dăscăliţă, Loredana Tomşa, se impune pregnant atenţiei prin excelenta stăpînire a artei algoritmice prin intermediul tehnicilor computerizate ale print-designului, aşternînd pe fonduri diafane, cu infinite şi rafinate transparenţe, caligrafii de fibre în relief, articulate într-o frapantă şi cuceritoare orchestraţie. Robert Gal rămîne acelaşi temperament adînc introvertit, sondînd şi difuzînd metaforic prin alerte şi simbolice grafisme, interferate cu accente cromatice, statutul incomod al existenţialului curent: „Exploatare”, „Aşteptînd un tren”, „Hobbitul sau (auto)portretul unui vînător de iluzii ş.a. Consecvent viziunii care l-a proiectat între protagoniştii cioplitorilor în marmură, Alexandru Gheţe se păstrează ca acelaşi referenţial furnizor de splendori ritmice a elegante volumetrii, cu interes major pentru graţia feminină.
În sfîrşit, în sala ultimă consemnăm reconfortanta afirmare de luminozităţi solare determinate de frenezia pensulaţiei specifică prof. Laura Constantin, autoare a patru poetice reconstituiri peisagistice. Pe un amplu panou sînt asociate în spirit satiric zeci de instantanee insinuînd ciudate aspecte de viaţă curentă, concepute grafic şi cromatic de Eduard Szilágyi: „La vita eterna”, „Soacra”, „Ca-n fabule întotdeauna morala e la coadă” ş.a. şi studenta Alexandra Tătar, intens preocupată de incitanta dispunere a suple siluete umane pe ecranul unor enigmatice spaţii solitare. O bucurie sinceră şi efectivă ne-a asigurat-o ciclul de lucrări ale actualului student la filologie, Tudor Costin, chiar şi-n formula de acum un vădit virtuoz al construcţiei plastice, angajînd trimiteri şi conexiuni pe un amplu repertoriu imagistic şi spiritual: „Portret văzut prin Shakespeare”, „Salt în şase ipostaze”, „Deconstrucţia obiectului”.
Negoiţă LĂPTOIU
ziarulfaclia.ro
