Dejul, pe harta microseismelor din Transilvania

Dejul, pe harta microseismelor din Transilvania

Ziua de 13 octombrie este „Ziua internațională pentru reducerea dezastrelor”. Potrivit ONU, obiectivul instituirii acestei zile este acela de a crește gradul de conștientizare privind modul în care oamenii iau măsuri pentru a reduce riscul la dezastre, avertizând totodată că dezastrele afectează cel mai mult la nivel local și au potențial în a provoca pierderi de vieți omenești și serioase probleme sociale și economice.

Este necesar, astfel, ca la nivel local, capacitățile de intervenție să fie consolidate de urgență în vederea unei acțiuni orientate pentru reducerea riscului dezastrelor, a riscului de dezastre la scară mică și la scară largă, cauzate de accidente provocate de om sau din cauze naturale, precum și a celor legate de mediu, a pericolelor și riscurilor tehnologice și biologice.
Evenimente ca inundațiile și cutremurele ne reamintesc mereu acest lucru. Ne reamintesc cât suntem de fragili în fața calamităților naturale, mai ales, dar și a celor provocate de oameni.

cutremur-vn-placi

România seismică

În 24 septembrie 2016, România a fost zguduită peste noapte de cel mai mare cutremur de adâncime înregistrat în ultimii 7 ani. Seismul s-a produs loc la orele 2:11, la adâncimea de 91,6 kilometri, a anunțat, pe Twitter, Institutul Național pentru Fizica Pământului. În jurul orei 4:00, Institutul a revizuit magnitudinea seismului de la 5,6 la 5,3. Cutremurul, care a avut epicentrul la 7 km vest de Nereju, în județul Vrancea, s-a resimțit în București și în mai multe zone din țară (Iași, Brașov, Craiova), dar și în Bulgaria și Republica Moldova, informează site-ul earthquake-report.com..
Cutremurul ne-a reamintit brusc că suntem o țară vulnerabilă seismic, și chiar suntem, iar spaima oamenilor este justificată într-o țară slab pregătită, cum este România.

cutremur-3


Zonele de risc seismic din România

Observațiile mai vechi, consemnate în cronici și însemnări bisericești, dar și studiile științifice recente, au arătat că nu toate zonele țării prezintă același nivel de risc seismic, același grad de expunere la cutremur.

Din cele mai vechi timpuri, a fost remarcat faptul că în special Moldova și Muntenia au fost, în multe cazuri, zguduite cu o violență mai mare de cutremure, în timp ce în Transilvania, de exemplu, efectele mișcărilor seismice au fost, în general, mai reduse. Studiile recente de hazard seismic și de zonare seismică a teritoriului României au confirmat, practic, esența acestor observații notate în cele mai vechi cronici și însemnări.

Nivelul riscului seismic este considerabil mai ridicat în sudul și estul tarii, în timp ce în Transilvania și în extremitatea de vest a României riscul seismic este ceva mai scăzut.În al doilea rând, aceleași studii au condus la delimitarea mai clară a mai multor zone epicentrale, zone în care sunt grupate epicentre ale cutremurelor tectonice care afectează diferite regiuni din România.

statii

Deși pe teritoriul României au fost identificate multe zone epicentrale (practic, pe întregul teritoriu al țării s-au semnalat seisme de mai mică sau mai mare intensitate), totuși, din punct de vedere al frecvenței și al intensității seismelor generate, câteva dintre aceste regiuni seismice ies, cu claritate, în evidență. Aceste zone epicentrale, care determină gradul de seismicitate al țării, sunt: regiunea Vrancea, zona Făgăraș-Câmpulung, zona Banat, Dobrogea și platforma continentală a Marii Negre, Crișana, Maramureș, Podișul Transilvaniei și Câmpia Română. Arii epicentrale de importanță locală mai există în zone din Oltenia, în Bucovina, în diferite regiuni subcarpatice. Nu în ultimul rând, în România se mai fac, uneori, simțite, și seisme produse în afara teritoriului actual al țării, în Ucraina, în Peninsula Balcanică (Serbia, Bulgaria, Grecia, Macedonia) sau chiar și unele seisme mai violente din Turcia.

Transilvania, mai domoală…

Prin urmare, deși multă lume are impresia că Transilvania este o regiune ferită de mișcări seismice, impresia este falsă deoarece cutremure au fost și mai sunt. Cele vechi sunt consemnate în cronici, unele destul de puternice pentru a cauza local pagube semnificative, altele au trecut neobservate. Astfel, despre cutremurul din 15 februarie 1786 se știe că a provocat avarierea a patru biserici în Cluj-Napoca. În timp ce seismul din 22 ianuarie 1830 a fost resimțit mai intens la Jibou (Sălaj), intensitatea maximă fiind apreciata la aproximativ 6-7 grade pe scara Mercalli.
În 1885, în aceeași zonă a avut loc un alt cutremur moderat, resimțit până la Cluj.seism
Mai aproape de noi, cutremurele sunt monitorizate de INCDFP Rețeaua Seismica Națională, ultimele microseisme din Transilvania, fiind înregistrate în 7 iulie (07.07.2016 21:46:58 UTC 47,27N 23,67E adâncime 20 km ML=1,5; Obs.: microseism crustal în Transilvania: zona DEJ-JIBOU) și pe 30 septembrie (30.09.2016 12:11:34 UTC 46,84N 22,98E adâncime 14 km ML=1,5; Obs.: microseism crustal în Transilvania: zona Huedin, județul Cluj)


În zona Dej, de trei ori în cinci ani!

Sunt posibile cutremure în zona noastră? La această întrebare dejenii au răspuns cu „da” în 1869, 1938, 1994, 1996 și în iulie 1999. Poate și cu alte ocazii, dar acestea au rămas neconsemnate în documentele vremii. Cât privește viitorul, să sperăm că acest fenomen de regulă mai greu previzibil, dacă nu va ocoli Dejul, se va produce totuși, fără urmări dramatice.

În 1994, la 10 august, ora 14 și 6 minute, în Dej s-au simțit brusc două zguduituri succesive, însoțite de bubuituri puternice. Cutremur. „Cauzat de frecarea și zdrobirea rocilor tari între ele, de-a lungul liniilor de fracturi în timpul tasării” – cum aveau să explice specialiștii – cutremurul înregistrat ca „macroseism” a avut magnitudinea de 4,5 grade pe scara Richter, respectiv, 7 grade pe scara Mercalli. Cutremurul a fost simțit la Gherla şi în împrejurimi. Din fericire, s-au produs doar pagube materiale minore – căderi de coşuri, geamuri sparte, ziduri crăpate, tencuieli căzute. Nu a fost înregistrat nici un rănit. Doar sperieturi și o spaimă difuză în rândul populației.

Hipocentrul cutremurului (focarul cutremurului), localizat în zona deluroasă și nelocuită dintre Pintic, Valea Chiejdului și Nima, s-a aflat la o adâncime de 8-10 kilometri, fiind vorba așadar de un cutremur superficial. Regiunea de la suprafața scoarței pe care se proiectează în mod vertical hipocentrul, numit epicentru sau regiune epicentrală, se caracterizează de obicei prin zguduiturile cele mai puternice. chiejd

Tot în zona Dej a avut loc un alt cutremur în 28 februarie 1996, de asemenea fără repercusiuni. Mai puternic și mai proaspăt însă, în memoria dejenilor, este cutremurul simțit într-o seară de miercuri, în 21 iulie 1999 , la ora 20 și 14 minute. Magnitudinea acetuia a fost de 4,4 grade pe scara Richter și a avut hipocentrul la o adâncime de 15 km pe dealurile Codor-Jichiș. Conform Institutului Național pentru Fizica Pământului, pe Platoul Someșean, zona Dejului și cea cuprinsă între Jibou și Baia Mare sunt cele mai expuse producerii seismelor. Regretabil însă este că în regiune, deși aceste fenomene s-au produs de mai multe ori, iar în ultimii 10 ani cu o frecvență tot mai mare, nu există nici o stație de monitorizare a mișcărilor scoarței terestre. casa-avariata

Pentru țara noastră, caracteristice sunt cutremurele monochinetice și cele polichinetice. Din prima categorie fac parte cele moldave, având epicentrul în Vrancea (Valea Narujei, Mărășești, Suceava etc.), transilvane (cu epicentrul în regiunea dintre Mureș și Târnave și cea dintre Dej și Jibou), precum și cele din Banat, de pe linia Periam-Vinga. Cutremurele polichinetice sunt specifice regiunilor din sudul munților Făgăraș (pe linia Câmpulung-Berzoi), celor pontice (pe o linie paralelă cu Marea Neagră, între Constanța și Mangalia) și regiunea danubiană, pe o linie paralelă cu Dunărea, între Moldova-Nouă și Vârșeț.
După forma dislocațiilor de scoarță, cutremurul din 1999, de la Dej, poate fi considerat un cutremur de falie. Acestea iau naștere prin deplasările verticale sau orizontale ale blocurilor din scoarță, separate prin suprafețe de ruptură.

Risc seismic și prognoză

În principiu, în orice punct al globului pământesc se poate produce un cutremur, cu efecte dezastruoase. Dar, în ce privește predicția seismelor, aici lucrurile sunt mai puțin simple. Pe de o parte, se folosesc metodele statistice, iar pe de altă parte, metodele sinoptice, bazate pe observarea mărimilor fizice. În regiunile în care se dispune de observații pe termen lung, consemnate în documente, adesea se poate constata că acele cutremure care au o magnitudine stabilă, reapar în anumite intervale de timp cu o regularitate mai mare sau mai mică. Pentru uzul practic nu sunt însă suficiente, deoarece momentul producerii și magnitudinea probabilă nu pot fi prevăzute cu exactitate. cutremur2

Primii pași în direcția unei prognozări științifice, mai sigure a cutremurelor, se datorează aparatelor moderne folosite la înregistrarea activităților microseismice din regiunile expuse riscului seismic. Înainte de șocul principal, producător de daune, au loc adesea într-un mod absolut caracteristic pentru o regiune seismică, cutremure preliminare slabe, care se pot produce la intervale de luni, săptămâni sau zile, urmate de o perioadă de liniște înșelătoare.

Cu toate acestea, spre deosebire de un uragan sau o erupție vulcanică, cutremurele continuă să rămână calamități surpriză pentru care nimeni nu este pregătit, niciodată. Altfel spus, chiar dacă s-ar găsi metode pentru o predicție de succes, va exista o certitudine absolută cu privire la magnitudinea seismului, abia după ce s-a produs, nu și înainte!

M.V.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*