Babel de Crăciun !

Babel de Crăciun !

Câte popoare, atâtea obiceiuri. Sărbătoarea Crăciunului este marcată în lume prin tradiţii aparte şi diferite în funcţie de particularitatea fiecărei comunităţi sau naţii. Pornind de la semnificaţia religioasă a momentului, naşterea lui Iisus, în lumea modernă se păstrează atât obiceiuri din vechime, cât şi variante mai adaptate la prezent. În majoritatea caselor se regăseşte însă bradul sau ornamentele de Crăciun, mesele îmbelşugate şi cadourile.

Germania este ţara care oferit lumii obiceiul împodobirii bradului de Crăciun. Iniţial, acesta era “ornat” cu panglici colorate, lumânări şi dulciuri. Cântece de Crăciun cunoscute, precum “O Tannenbaum” se fac auzite în timpul acestei sărbători. Oratoriul înălţător al lui Johann Sebastian Bach încântă oamenii veniţi în bisericile şi catedralele germane după ascultarea slujbei religioase din seara de ajun.

”Christklots” reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului.

În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, zi în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică, la Mesa din noaptea de Crăciun.

Nemţii practică obiceiul de a aprinde câte o lumânare în cele patru duminici dinaintea sfintei nopţi, care semnifica naşterea Mântuitorului.

De asemenea, în această perioadă, sunt organizate târguri de Crăciun. Figurine din turtă dulce, prăjituri, articole de artizanat şi obiecte din ceramică se găsesc în pieţele de Crăciun din Dresda, Nurrenberg şi Berlin. De asemenea, se organizează festivităţi şi scene cu tematică specifică, procesiunea magilor fiind la loc de cinste.

În Austria, pregătirile pentru sărbătorile de iarnă încep de ziua Sfintei Barbara, care da tonul diferitelor festivităţi, baluri şi concerte, iar de Sfântul Nicolae cortegii de actori mascaţi în monştri şi cântăreţi umplu străzile vieneze. Colindătorii aprind torţe şi se plimbă din casă în casă.

Să fii pe lista neagră al lui Moş Crăciun nu este cel mai rău lucru, dacă amintim de Noaptea lui Krampus, un fel de “frate vitreg” al moşului, care îi pedepseşte pe copiii care un au fost cuminţi Legenda lui Krampus îşi are originile în regiunile alpine şi este rãspândită în Bavaria, Ungaria, Slovenia şi Austria.

Ajunul Crăciunului se petrece în familie, ca şi ziua de Crăciun, mai puţin prin restaurante sau alte locuri publice. Copiii îşi deschid darurile puse sub pomul decorat cu ornamente, lumânări şi bomboane la sunetul unui clopoţel şi imediat după cina tradiţională din care nu lipseşte crapul făcut la cuptor.

În Viena, centrul sărbătorii este în piaţa din faţa primăriei. Acolo oamenii cumpără decoraţiuni şi dulciuri, lumânări, flori multicolore confecţionate din săpun, obiecte confectionate din lemn şi alte articole de artizanat. Nici piața de Crăciun de la Palatul Schonbrunn nu este de ocolit, iar brazii din locurile publice sunt fascinanţi.

SUA: Sărbătoarea de Crăciun fascinează întreaga ţară, ţinând cont că l-a dăruit pe Moş Crăciun (Santa Claus) aşa cum este el cunoscut astăzi. Pregătirile încep imediat după Ziua Recunoştinţei.

Străzile, casele, clădirile fac în această perioadă un spectacol impresionant, prin frumusetea şi strălucirea ornamentelor de Crăciun. Moş Crăciun se plimbă voios peste tot şi împarte daruri copiilor, îndemnându-i să-şi pună dorinţe.

Colinde de Crăciun se aud în majoritatea locurilor publice, dar şi în familia. Felicitări viu colorate şi tipărite cu scene biblice şi inspirate din scenele de iarnă iau cu asalt magazinele. Acest obicei a pornit de la un german stabilit în SUA.

La masa de Crăciun, un loc de cinste îl ocupă curcanul, servit cu legume la grătar, dar şi fripturi de porc şi vită, budinci şi prăjituri tradiţionale, în special de cele cu dovleac şi măr, alte fructe sau morcovi.

În Marea Britanie, abia din 1660 se sărbătorește consecvent Crăciunul, după ce fusese interzis de nenumărate ori de către autorități, datorită amestecului de obiceiuri creștine și păgâne deopotrivă practicate până la acea dată. Dacă americanii ard buturugile, englezii ard un rug confecționat din crengi de frasin, care simbolizează lunile anului ce tocmai se încheie. Butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ”Yule log”. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, prințul Albert, soțul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuși, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme de jucărie.

Copiii din Anglia nu își primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze, în școli sau în biserici, piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime, se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, în casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei — crenguțe de brad. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele.

Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ”hackin”, de la ingrediente. În secolul al XVII-lea, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ”cracker”, care este împărțit la servirea budincii de Crăciun. Alte delicii la masa de Crăciun sunt fripturile de curcan, gâscă sau raţă, asezonate cu sosuri.

Dacă sunteți în Marea Britanie şi vreţi să vi se împlinească dorinţele, nu trebuie decât să învârtiţi în aluatul pentru budincă.

În Elveția, se păstrează tradiţia butucului – ‘Bouche de Noel”, iar ”Samichlaus” (Moș Crăciun) are sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Un alt obicei este ”Parada ridichilor luminate”, preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. În ridichea împodobită, micuții elvețieni pun o lumânare și o poartă ca pe o făclie, ori o agață ca pe un lampion.

În Franţa, Pere Noel este aşteptat de către familia reunită la masa festivă, după ce fiecare membru trece o luminare de la unul la altul, până la cel mai tânăr. Se merge la slujbă, se fac petreceri și se împart cadouri. Magazinele atrag copiii cu jocuri de lumini, iar târgurile de Crăciun sunt împânzite în cele mai cunoscute locuri, căsuțele din lemn fiind pline la refuz cu obiecte confecționate manual, bijuterii și dulciuri.

La Paris, în fata Primăriei, vizitatorii au posibilitatea de a cumpăra produse artizanale ce provin din toată lumea, mai ales cele care înfățișează ieslea în care s-a născut Isus. Nu trebuie ratat un Crăciun petrecut la Disneyland sau o tură de patinaj la primul nivel al turnului Eiffel.

În Italia, magia sărbătorilor de iarnă începe de de ziua Sf. Lucia, simbol al luminii. La italieni, Crăciunul se numește ”Novena”. Copiii merg din casă în casă să recite poezii și să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiției, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Ea aduce darurile pe coșul casei sau pe geam. În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi în mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan — în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări.

Ungaria abunda în obiceiuri și ritualuri desfășurate în zilele de Crăciun. Ceremonii religioase, reprezentații teatrale populare (vicleim), cântece și jocuri, mese decorate cu fân, colinde cântate de toată lumea, se îmbină armonios într-o sărbătoare așteptată cu multa emoție. În ajunul Crăciunului, creștinii respectau câteva tradiții: era interzisă cererea sau darea de împrumuturi; nu era bine ca femeile să coasă, să țeasă sau să spele vase; tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soții să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă avea tradiționala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioșul și cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri și lumânări.

În Spania, iesle confecționate din lemn și alte figurine ce întruchipează diferite personaje specifice sărbătoriri Nașterii lui Isus, împodobesc casele spaniolilor, care încep festivitățile de Crăciun de ziua Imaculatei Concepții, respectiv în 8 decembrie.

Ca și în Germania, cortegii de actori profesioniști sau amatori străbat străzile roaselor puternic luminate, interpretând procesiunea celor trei magi. Interesant este faptul că darurile de Crăciun sunt oferite de către magi copiilor, obicei care se găsește și la portughezi. Seara de Crăciun este sărbătorită împreună cu familia, acasă, la o masă îmbelșugată, cu friptură de pui, curcan sau miel.

O tradiţie veche în Spania, dar şi în Portugalia şi Italia este construirea unui staul sau sat care să imite Betleem-ul. Dar alături de Maria, Iosif şi Iisus copilul, apare în scenă şi un Caganer, adică un personaj care îşi face nevoile. Figura a evoluat în ultima vreme, ajungând să ridiculizeze celebrităţi, politicieni şi chiar pe Moş Crãciun.

În Cehia, În ajunul Crăciunului, fetele nemăritate apelează la o metodă de ghicit tradiţională despre care cred că le va ajuta să-şi prevadă viaţa amoroasă pentru anul viitor. Stau cu spatele la uşă şi aruncă un pantof peste umăr. Dacă acesta cade cu vârful spre uşă înseamnă măritiş. Dacă pică cu călcâiul spre uşă, urmează un alt an de singurătate.

În Polonia, se păstrează obiceiul ca, în cinstea stelei de la Betleem, masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea ”Gwiazdka” (”mica stea”). Toți brazii de Crăciun erau împodobiți cu îngerași, steluțe și păsări.

În Ucraina, pomul de Crăciun este decorat cu tot felul de ornamente, unele mai puţin tipice, așa de pildă, se ascund în brad un păianjen artificial şi o pânză, iar cel ce le găseşte se spune că va avea noroc. O poveste din popor spune că o văduvă sărmană nu şi-a putut permite decoraţii costisitoare. S-a trezit în schimb într-o dimineață constatînd că bradul fusese frumos împodobit cu pânza unui păianjen…

În Letonia, Moş Crăciun (Zimzy) trebuie să aducă daruri în fiecare din cele 12 zile de până la Bobotează. Iisus nu prea apare însă în peisaj. În schimb, letonii comemorează renaşterea fecioarei solare, Saule, Saules, Motule, Mate, care are rolul de a trage soarele pe cer dintr-un car de foc. Cel mai cunoscut obicei de aici este acela al deghizării în urşi, cai, capre sau… zombi.

Pere Noel vine și în Belgia, dar în regiunea valonă, în timp ce în partea flamandă își face apariția St. Niklaas, care aduce cadouri copiilor în ziua de 6 decembrie. De Crăciun, darurile sunt așezate sub brad și sunt deschise după cină sau a doua zi dimineața. Bomboane, prăjituri și ciocolată se servesc tot timpul în perioada sărbătorilor de iarnă.

În Grecia, copiii colindă în Ajun vestind Nașterea Domnului, plimbând cu ei o iesle sau o corăbioară ce reprezintă Arca lui Noe în miniatură. În Grecia, Moș Crăciun este înlocuit de Sf. Vasile care împarte daruri în ziua de 1 ianuarie. În ultima vreme, grecii au împrumutat din fastul occidental, magazinele și străzile fiind puternic luminate cu mult timp înainte de sărbătoarea propriu-zisă.

Curcanul a devenit și la greci piesa centrală a mesei de Crăciun, neapărat împreună cu o pâine tradițională numita hristopsomo. Prăjiturile cu miere încheie cu fast ospățul, în timp ce aroma plăcintelor tradiționale de Sf. Vasile satisface papilele gustative în noaptea dintre ani. Neuitat este banul ascuns în placintă, care poarta noroc tot anul ce vine, celui care nimerește bucata respectivă.

În Norvegia, o legendă spune că în noaptea de Crăciun ies la iveală vrăjitoarele şi spiritele malefice, care caută mături pe care să zboare. Pentru a alunga vrăjitoarele se ascund toate măturile iar uneori se mai trage și câte un foc de armă pentru a le speria.

În ajun de Crăciun, în Finlanda, toată familia merge la cimitir cu lumânări şi cântând, pentru a-şi onora morţii.

În Olanda, Moş Nicolae are un ajutor celebru, pe Zwarte Piet (Petru cel Negru). Sinterklaas ajunge în ajun de Moş Nicolae în oraş pe un vapor cu aburi, împreună cu sclavul său Piet, fapt reprezentat în procesiuni publice. Mai nou, Petru nu se înfăţişează ca un sclav maur, ci este un coşar.

În Rusia, Moș Crăciun (”Babușka”) este însoțit de Fulg de Nea (”Snegurocika”), iar copiii primesc prăjituri și jucării, printre care celebrul set de păpuși ”Matrioșka”.

Japonia. Pentru mulţi japonezi masa tradițională de Crăciun se rezumã la… Kentucky Fried Chicken (KFC). A devenit atât de populară încât trebuie făcute rezervări din timp pentru a beneficia de fast-food.

În Venzuela, cu precădere în Caracas, credincioşii se duc la biserică foarte de dimineața în perioada dintre 16 şi 24 decembrie. Nu este atât de bizar pentru o populaţie majoritar catolică. Ceea ce este bizar în legătură cu asta este cum o fac: pe role. Străzile sunt blocate pentru maşini până la 8 dimineaţa şi copiii, în noaptea de dinainte, leagă un capăt de sfoară de degetul mare şi lasă celălalt capît să atârne pe fereastră. Astfel, când trec patinatorii dimineaţa, le dau un impuls şi celorlalţi.

Așadar, oriunde v-ați afla, Crăciunul este un prilej de sărbătoare și merită să ne bucurăm de el, cu toții, alături de familie și prieteni!

Surse: infoturism.ro, historia.ro, agerpres.ro

Foto: wikimedia

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*