Academicianul Dorel Banabic, „Ambasador al culturii și civilizației someșene”

Academicianul Dorel Banabic, „Ambasador al culturii și civilizației someșene”

Colegiul Național „Andrei Mureșanu” a găzduit vineri, 10 martie, o „întâlnire” cu unul din foștii săi absolvenți: academicianul Dorel Banabic.

Prilejuită de lansarea proiectului „Ambasador al culturii și civilizației someșene” (AS), inițiat de Despărțământul „Dr. Teodor Mihali” al ASTRA, reuniunea de vineri, a fost prima din seria „întâlnirilor admirabile” organizate de asociațiunea dejeană, în cadrul cărora, personalități de marcă ale vieții noastre cultural-științifice, originare de pe Valea Someșului, sunt invitate să conferențieze pe diverse teme din domeniile în care își desfășoară activitatea. Amfitrionul și moderatorul acestei întâlniri a fost ec. dr. Radu Gavrilă, președintele ASTRA Dej.

Pornind de la căuăcia (fierăria) bunicului și atelierul de tinichigerie al tatălui, Dorel Banabic și-a prezentat prelegerea „De la căuăcia din Giurgești, la fabrica virtuală” trasând o scurtă istorie a celor patru revoluții tehnologice care au transformat lumea ultimilor 150 de ani, obligând societatea să se reinventeze în moduri greu de imaginat în secolele precedente.

Prima revoluție industrială a fost marcată de introducerea unor dispozitive mecanice alimentate cu apă şi abur. A doua etapă s-a caracterizat prin introducerea conceptului de producţie în masă, bazată pe energie electrică. Următorul pas revoluţionar a fost făcut prin introducerea circuitelor integrate, a tehnologiei informaţiei în sisteme mecatronice pentru a automatizarea producţiei, perioadă cunoscută sub numele de revoluţie digitală. Începând cu anul 2010, am intrat în cea de a patra revoluție industrială, numită Smart Factory sau Virtual Factory, cu numeroase efecte asupra lanţului valoric, a forţei de muncă şi a modelelor de business.

Astăzi, tehnologii precum cloud computing, aplicații mobile, eCommerce sau realitatea virtuală au dus la democratizarea informației și au permis accesul oamenilor la varii cunoștințe, la o scară globală. Trăim deja într-o societate interconectată, aflată în schimbare și redefinire. Prin urmare, nu e greu de imaginat o lume în care senzorii şi maşinile „dialoghează” cu alte maşini şi cu oameni din areale geografice diverse, automatizând deciziile şi producţia, în funcţie de condiţiile de mediu, cererea pe piaţă, preţ, perpetuarea valorii, performanţa echipamentului din fabrică şi a proceselor fizice, toate în timp real.

„Adaptarea la o astfel de schimbare se arată deja a fi o provocare foarte mare în majoritatea industriilor, atât pentru angajații, cât și pentru angajatorii, din mediul public sau privat. Depinde de noi să ne asumăm provocările și să ne asigurăm ca mediile de lucru pe care le construim țin pasul cu noua tehnologie, care trebuie folosită pentru a răspunde nevoilor oamenilor, dar și dinamicilor pieței” – a specificat Dorel Banabic, adăugând că: „paradigma noastră despre ceea ce înseamnă muncă și cum ar trebui să se petreacă ea, trebuie să se schimbe. În ultimii 150 de ani, începând cu revoluția industrială și până astăzi, maniera în care construim fabrici și locuri de muncă s-a schimbat foarte puțin. Exact după modelul lui Henry Ford, mediile de muncă de astăzi îl urmează pe cel al fabricilor primei epoci industriale – construite în jurul principiilor de ierarhie structurată, sufocate de birocrație, copleșite de control și reguli, rezistente la schimbare. Oricât de mult sens ar fi avut această abordare în era industrială, astăzi are din ce în ce mai puțin rost să aplicăm aceleași principii mediilor noastre de lucru”.

Noile modele de design organizațional precum „holocracy”, „wirerarchy”, centrate pe libertatea în lucru sau care lucrează distribuit și independent de un loc, un sediu anume, au provocat actualul statut al mediilor de lucru în țările occidentale. Și, chiar dacă nici unul dintre aceste modelele nu s-a dovedit a fi perfect, toate au în comun: maximizarea nivelului tehnologic în mediile de lucru, profitând de modul în care acesta poate ajuta companiile să inoveze și să performeze (să îmbunătățească circuitul informației, comunicarea, învățarea și dezvoltarea angajaților, productivitatea etc.).

Așadar, în mod firesc, îndemnul academicianului Banabic este de a se lua în considerare oportunitățile pe care tehnologia ni le oferă, să începem să regândim sensul ideii de muncă pentru a putea regândi și mediile de lucru: „Întreprinderile, companiile, trebuie să devină flexibile și adaptabile pentru a putea supraviețui și, datorită tehnologiei avem șansa să facem ca aceasta să se întâmple. În același timp, aceste noi medii de lucru necesită un grad crescut de alfabetizare digitală a populației. Cu toate că generațiile tinere au fost expuse în mod constant la tehnologie de la o vârstă fragedă și pot fi considerați „nativi digitali”, este nevoie de conștientizarea importanței folosirii cu sens a instrumentelor digitale la locul de muncă. Momentan, diferența dintre cunoștințele dobândite în scoală și aptitudinile cerute la locul de munca devine din ce în ce mai mare, și asta din cauza lipsei focalizării asupra nevoilor esențiale. Nu în ultimul rand, politicile guvernamentale trebuie să fie mai deschise la reglementarea noilor moduri de lucru susținute de tehnologie.”

„În concluzie – a spus academicianul clujean, la finalul prelegerii – consider că impactul tehnologic asupra mediilor de lucru va avea un rol extrem de important în modelarea viitorului și că, este responsabilitatea noastră să încercăm să prevedem schimbările care urmează, pentru a ne putea adapta cât mai bine: noi, ca indivizi și noi, ca societate”.

Pentru a supraviețui în această „Brave New World”, în ultimă instanță. O concluzie care cu siguranță i-a pus pe gânduri pe cei prezenți la conferința de vineri. Între care, și câțiva foști colegi de clasă ai distinsului oaspete.

Dorel Banabic s-a născut în 1956 la Ciceu Giurgești, a absolvit Liceul “Andrei Mureșanu” din Dej și Facultatea de T.C.M. a Institutului Politehnic din Cluj al cărui cadru asociat a devenit în 1984. Urmare a unei susținute activități didactice și de cercetare, a cărților publicate în țară și în străinătate a dobândit o solidă notorietate internațională, fiind invitat să țină conferințe sau cursuri la universitățile Germania, Franța, Italia, China, Coreea de Sud, SUA etc. Ales membru al Academiei Române, deţine numeroase funcţii în cadrul unor asociații profesionale sau universitare, dintre care amintim: Vicepreşedinte al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), Director al Școlii Doctorale în Inginerie Industrială și Management a Universității Tehnice din Cluj Napoca, Președinte al Asociației Europene de Deformarea Materialelor (ESAFORM), Coordonator grup cercetare în proiectul FP7 Virtual Factory Frame work, Director al proiectului PCCE Modelarea continuă de la micro la macro scară – a materialelor avansate în fabricația virtuală, Coordonator grup cercetare în proiectul COMET-K2, Virtual vehicle, Vicepreședinte al filialei Cluj-Napoca a Academiei de Științe Tehnice din România etc.
Pentru activitatea sa meritorie în domeniul educației și cercetării a fost răsplătit cu: Premiul Traian Vuia al Academiei Române (2002), Premiul Leonardo da Vinci al Comisiei Europene pentru programul de e – learning ALUMATTER (2006), Medalia de bronz a Președenției Germaniei pe pentru programul de e-learning ALUMATTER (2006), Lee Hsun Award, acordată de Institute of Metal Research Shenyang of the Chinese Science Academy (2015), Ordinul Național „Steaua României” în Grad de Cavaler” (2016).

M. Vaida

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*