Toci, în Ținutul Neamțului sau tocinei, în Bucovina, oricare le-ar fi numele și oricare ar fi diferențele de rețetă, preparatul acesta aparține zonei montane a Carpaticilor Răsăriteni și ne poartă pe o hartă a gusturilor autohtone, cu o vechime de cel puțin trei secole.
Din varietatea de rețete românești ce poartă aceste nume, am ales astăzi una simplă de gătit, savuroasă și provocatoare pentru papilele gustative.
Pentru o porție zdravănă de „Toci cu smântână” avem trebuință de doua kile de cartofi – pe care-i spălăm, curățăm și-i dăm pe răzătoarea mare. Ne mai trebuie juma’ de cană de făină de grâu, cernută, ca să se afâneze, două ouă, o jumătate de pahar de ulei, sare și o cană mare și jumătate de smântână.
În cartofii rași, se adaugă făina și jumătate din cantitatea de ulei. Se amestecă, pentru a se omogeniza bine, și se potrivește gustul de sare. Tăvi mari de plăcinte se ung cu ulei, se așază într-însele compoziția pe bază de cartofi și se dă în cuptorul încălzit dinainte, ca să se coacă. Se lasă până se rumenesc și fac crustă deasupra.
Imediat ce tocii au fost scoși din cuptor, se taie cu cuțitul, pătrate sau romburi, se scot cu grijă pe farfurie câte două, se toarnă smântâna deasupra și se servesc calde. 
Tocii cu smântână sunt, în Moldova, o gustare caldă, între masa de prânz și cină, așa, pe la ora ceaiului englezesc… Se mai aduc și atunci când ai musafiri, în loc de plăcinte sau sărățele ori de alte pregăteli delicioase. Se potrivesc cu un păhăruț de țuică de pruna ori cu un pahar de vin roșu și tare, ca să dezlege limbile pe înserat…
