Povestea asta a pâinii mănăstirești am aflat-o eu în cuhniile Episcopiei Hușilor, într-o zi binecuvântată din Postul Paștilor, în miercurea din Săptămâna Patimilor, când m-a primit în chilia sa părintele Mina Dobzeu. Înaintat în ani, dar cu mâini încă pricepute în sculptarea lemnului – meșteșug de care nu s-a depărtat până târziu – a binecuvântat încercările mele de atunci de a aduce la lumină rețetele simple și sănătoase ale mănăstirilor românești.
Pâinea, simbol creștin prin excelență, nu o modela însă cuvioșia sa, ci o măicuță de la care aveam să deprind, atunci, pregătirea mai multor preparate monahale de post. Vi le voi dărui, la rându-mi, într-o bună zi. Dar acum timpul e pentru rețeta de pâine mănăstirească!
Ai trebuință de: Un kg făină de grâu, 50 g drojdie de bere, o linguriță de sare, apă.
Se desface drojdia frecând-o cu puțină sare. Se presară făină și se lasă la loc cald, să se pornească la dospit. Când a început drojdia să facă spumă, se pune în mijlocul făinii, împreună cu sarea. Se adaugă apă, câte puțin, ca să nu se greșească proporțiile, și se începe a se frământa.
Când aluatul este suficient de legat și de elastic, se așează în mijlocul coveții sau al ligheanului, se face semnul crucii pe el, se acoperă cu un șervet curat și le lasă la dospit, la loc cald.
După ce aluatul a crescut suficient, se rupe în două și se modelează două pâini, care se pun în tavă și se crestează de două ori cu cuțitul.
Se unge fața pâinii cu puțină apă, înainte de a băga tava la cuptor. Când e aproape rumenită, se scoate, se unge din nou cu puțină apă și sare și se dă iarăși la cuptor, ca să facă o crustă frumoasă și lucioasă.
antenasatelor.ro
